ComenteazăPovestea omului de zăpadă
Istoricii care au scotocit prin documente vechi nu au găsit decât urme vagi ale omului de zăpadă. Însă, conform celor spuse, se pare că încă din Evul Mediu, lumea obişnuia să pună bulgări peste bulgări pentru a-i da viaţă personajului, vestitul om de zăpadă de astăzi. Citește povestea omului de zăpadă!
Povestea și apariția omului de zăpadă
Există înscrisuri conform căror,a un artist tânăr, de doar 19 ani, ar fi fost plătit în anul 1494 de edilul din Florenţa, Italia, pentru a sculpta un om de zăpadă în curtea reşedinţei sale. La acea vreme, oamenii de zăpadă erau făcuţi cu mai multă grijă decât azi şi trataţi ca opere de artă, nu mijloace de distracţie în timpul liber.
Cum a apărut omul de zăpadă în Blegia
În 1511, Belgia a trecut printr- o iarnă cumplită, numită Iarna Morţi. Timp de 6 săptămâni s-au înregistrat temperaturi sub 0 grade Celsius, iar atunci oraşul Bruxelles a fost împânzit de sculpturi în zăpadă şi gheaţă. S-au făcut scene elaborate, cu oameni de zăpadă ce redau politicieni şi capi ai bisericii, pe care locuitorii erau foc şi pară din cauza deciziilor nepopulare. În afară de acestea, se pare că au existat şi o serie de sculpturi pornografice.
Omul de zăpadă a jucat fără voia lui un rol central în masacrul de la Schenectady, din 1690. Fort Schenectady era un sat înfiinţat de coloniştii olandezi în New York, aflat în permanenţă sub ameninţarea atacului.
Peste iarnă, porţile au îngheţat şi n-au mai putut fi închise, iar într-o noapte, soldaţii care le păzeau şi-au părăsit postul pentru a intra să se încălzească. Au lăsat de pază doi oameni de zăpadă făcuţi de ei. Din cauza viscolului, n-au observat că se apropiau trupe ostile. Era un contingent de 210 soldaţi canadieni, care au dat atacul şi au ucis majoritatea locuitorilor.
Povestea omului de zăpadă din Zurich, Elveția
Locuitorii din Zurich, Elveţia, au un obicei bizar, din 1818 încoace. Ei sărbătoresc plecarea iernii aruncând în aer un om de zăpadă, căruia îi spun Böögg, în timpul sărbătorilor primăverii, numite Sechseläuten. Evenimentul are loc în a treia zi de luni din aprilie. Böögg e făcut din vată şi e umplut cu dinamită, e purtat prin oraş de meşteşugari, care aruncă spre mulţime pâine şi cârnaţi, apoi e urcat pe o stivă de lemne înaltă de 12-13 metri. După ce clopotul Bisericii Sf. Petru bate de 6 ori, marcând plecarea iernii, lemnele sunt aprinse, iar Böögg explodează.
Omul de zăpadă – istoria apriției în Marea Britanie
În Marea Britanie, omul de zăpadă a devenit popular în epoca victoriană (perioada domniei reginei Victoria, 1837-1901). Au rămas de atunci, mărturie a acestui fapt, picturi, afişe publicitare, dar mai ales cărţi poştale cu oameni de zăpadă.
La începutul anilor 1900, omul de zăpadă a apărut în câteva filme mute, iar din 1950 încoace cântăm despre el în fiecare decembrie. Colindul “Frosty The Snowman”, înregistrat în SUA la mijlocul secolului trecut, a devenit hit instantaneu şi continuă să fie şi azi, după 65 de ani, una dintre cele mai îndrăgite melodii de Crăciun.
Așadar, omul de zăpadă a devenit unul dintre cele mai iubite personaje ale iernii. Cu aceeași structură ca în ziua de azi: morcov în loc de nas, cărbuni în loc de ochi și multă zăpadă compactă așezată cu grijă, omul de zăpadă este figurina care nu lipsește din nicio iarnă și care umple sufletele de bucurie celor mici și celor mari.
Povestea omului de zăpadă este cea mai îndrăgită poveste ascultată de la mic la mare.