Strigă – curiozități interesante și legende despre această pasăre de noapte

Strigă este o pasăre ce face parte din familia bufnițelor, considerată foarte folositoare omului pentru că este o mare consumatoare de rozătoare.

Ce este și cum arată pasărea strigă

Striga, specie a cărei denumire științifică este Tyto alba, face parte din ordinul Strigiformes, cel al bufnițelor, familia Tytonidae. Strigă este considerată ca una dintre cele mai frumoase păsări nocturne de pradă din România.

Din punct de vedere al aspectului, ca în general la bufnițe, partea anterioară a capului are aspectul unei fețe, în formă de inimă. La picioare, care sunt lungi, unghia degetului mare este zimțată. Coloritul penajului de pe corp este ocru, iar pe partea dorsală, și pe aripi, apare presărat cu puncte de culoare cafenie închisă. Coloritul și nuanțele penajului variază destul de mult de la individ la individ, fiind diferit chiar la puii care provin de la aceeași părinți.

Unde trăiește pasărea strigă

Recomandări

Cernobîlul de la Valea Călugărească, Prahova. Autoritățile și-au dat acordul pentru un mare depozit de gunoi lângă munții de deșeuri industriale. „Roșia Montană se mută la noi!”

Este o pasăre sedentară, comună în Câmpia de Vest, dar prezentă și în alte zone din România.
Specia e întâlnită în zonele cu climă temperată, tropicală sau subtropicală din Africa, Europa, Asia de Sud-Vest, Asia de Sud, Australia, America de Sud și America de Nord. Trăiește de obicei în sate, cuibărind în hambare, silozuri sau turnuri de biserică.

Femela strigă depune 4-7 ouă albe în, luna aprilie, direct pe substrat, fără așternut. Ouăle sunt clocite timp de 33-34 de zile de femelă, căreia masculul îi aduce hrană.

Ce mănâncă pasărea strigă

Striga este o specie carnivoră. Nocturnă și crepusculară, vânează din zbor silențios, planând pe deasupra solului. Consumă preponderent mamifere mici: rozătoare șoareci, șobolani, popândăi, chițcani; broaște, insecte dar și păsări mici.

Vederea binoculară îi permite să aprecieze distanța până la pradă. Picioarele cu penaj în partea superioară sunt scurte dar robuste, acoperite cu piele solzoasă în partea inferioară, terminate cu gheare lungi, ascuțite și puternic curbate.

Recomandări

De ce vrea Maricel Păcuraru să-și anuleze condamnarea din 2014. Argumentul avocaților: „Infracțiunea de spălare a banilor nu mai este infracțiune”

• Descoperă cele mai cunoscute și interesante specii de păsări din România

Legende și curiozități despre striga

Pasărea strigă se uită drept înainte, nu-și poate mișca ochii într-o parte, ca oamenii. Că să vadă, trebuie să-și rotească tot capul. Striga vede și aude foarte bine și noaptea. Poate prinde un șoarece pe întuneric.

Păsările din această specie pot face cuib aproape oriunde: în clădiri vechi, copaci sau chiar pe pământ. Nu depun niciun efort că să construiască un cuib, ci se stabilește unde poate. Puii sunt înfometați tot timpul. Ambii părinți caută mâncare, că să îi hrănească. După aproximativ 7 săptămâni, le crește penajul cu care rămân și la maturitate. Tot în aceasta perioadă, puii învață să zboare și să vâneze.

Ca multe alte specii de bufnițe și striga a fost persecutată de-a lungul timpului, din cauza superstițiilor. În multe zone, inclusiv până în secolul al XIX-lea, exemplarele omorâte erau fixate pe ușa grajdurilor, pentru protecție împotriva răului.

În Roma antica, bufnițele erau detestate întrucât se credea că sunt vestitoare ale morții. Pe de alta parte, grecii antici le apreciau că semne bune. O pasăre striga zburând deasupra unei armate grecești la începutul unei bătălii prezicea o măreață victorie. În Anglia, se zicea că cine avea proasta inspirație de a se uita în cuibul unei bufnițe urma să sufere de o groaznică depresie tot restul vieții sale.

Urmărește-ne pe Google News