Studiu UNICEF: Cu ce greșesc românii în alimentația și educarea copiilor

Comparativ cu anul 2006, studiul a evidenţiat o creştere a nivelului de cunoştinţe cu privire la nutriţia şi alăptarea copiilor, datorată atât informaţiilor care pot fi oferite prin intermediul televiziunii sau internetului, dar şi modului în care personalul de specialitate, în special medicii, asistentele medicale, interacţionează cu părinţii.
Cu toate acestea, un număr relativ scăzut de părinţi cunosc perioada recomandată pentru alăptarea exclusivă a copilului și anume șase luni.
Pe de altă parte, iniţiatorii studiului au constatat că diversificarea alimentaţiei copiilor după primele şase luni se bazează mai rar pe considerente ştiinţifice, părinţii având tendinţa de a se ghida în continuare după cunoştinţele şi practicile tradiţionale.
„S-au întâlnit frecvent şi practici de introducere a produselor de patiserie, cofetărie şi a altor mâncăruri gătite nerecomandate în alimentaţia copilului mic.
Iniţiatorii studiului au mai constatat că 36,9 la sută dintre părinţi apreciază ca fiind corect enunţul „Pericolul este perceput de copil de la vârsta de un an”, deşi specialiştii consideră că acesta începe să recunoască pericolul sau diferite reguli abia după vârsta de 19 luni.
Cu toate că la nivel declarativ părinţii înţeleg nevoile copiilor din punct de vedere al jocului, al comunicării şi al interacţiunilor, discuţiile cu diverşi actori locali arată o realitate uşor diferită.
„Copiii din familiile afectate de sărăcie se joacă mai puţin decât ceilalţi cu jucării sau răsfoiesc mai puţin diferite cărţi, atât pentru că acestea le lipsesc cât şi pentru că părinţii din familiile afectate de sărăcie acordă o importanţă mai scăzută jocului în dezvoltarea copiilor. În cazul familiilor din mediul urban, tehnologia tinde să ia locul activităţilor obişnuite ale copilăriei”, se mai arată în document.
În plus, numai 50,3 la sută dintre copiii cu vârste între 0 şi şase ani cuprinşi în studiu participă la o formă de educaţie timpurie: grădiniţă, creşă sau centru de zi, iar acasă copiii sunt implicaţi mai mult în jocuri şi activităţi în aer liber (72 la sută), 65 la sută desenează sau colorează şi 66 la sută răsfoiesc cărţi, citind sau uitându-se la poze.
Iniţiatorii studiului au mai constatat şi că taţii alocă, în general, mai puţin timp jocului cu copiii, ceea ce poate ridica o problemă din perspectiva internalizării unor roluri sociale cheie în formarea echilibrată a identităţii copilului.

Urmărește-ne pe Google News