Sturionul – cum arată, ce caracteristici are și cum se gătește. Rețete de încercat

Sturionul – caracteristici

Familia este grupată în patru genuri: Acipenser, Huso, Scaphirhynchus și Pseudoscaphirhynchus. 

Sturionii au fost denumiți „pești primitivi”, deoarece caracteristicile lor morfologice au rămas relativ neschimbate de la cele mai vechi înregistrări de fosile. 

Sturionii sunt originari din râuri, lacuri și litorale subtropicale, temperate și subarctice din Eurasia și America de Nord.

Cum arată 

Sturionii sunt pești care trăiesc mult timp, cu maturitate târzie, cu caracteristici distinctive, cum ar fi o aripă caudală heterocercală asemănătoare cu a rechinilor și un corp alungit, asemănător cu fusul, care are o piele netedă, fără scală și blindat cu cinci rânduri laterale de os. plăci numite scute. 

Mai multe specii pot crește destul de mari, variind de obicei între 2-3 și 1⁄2 m lungime. Cel mai mare sturion înregistrat a fost o femelă beluga capturată în estuarul Volga în 1827, măsurând 7,2 m lungime și cântărind 1.571 kg. 

Sturionilor le lipsește centrul vertebral și sunt parțial acoperiți cu cinci rânduri laterale de scuturi, mai degrabă decât cu solzi. 

De asemenea, au patru bile – organe senzoriale care preced gurile lor largi, fără dinți. Ei navighează prin habitatele fluviale călătorind chiar în partea de jos. Sturionul este recunoscut pentru corpul său alungit, scuturile și dungile distincte, dar și lobii alungiti ai cozii superioare. 

Recomandări

Mircea Geoană, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „România este, în continuare, un loc în care șmecherii par să se descurce mai bine”

Suportul scheletic pentru aripioarele perechi ale peștilor se află în interiorul peretelui corpului.

Sturionii se numără printre cei mai mari pești. Sunt, de asemenea, printre cei mai longevivi dintre pești, unii trăind peste 100 de ani și atingând maturitatea sexuală la 20 de ani sau mai mult.

Unde se găsește

Majoritatea sturionilor sunt hranitori anadromi, care migrează în amonte pentru a depune icre, dar își petrec cea mai mare parte a vieții hrănindu-se în deltele și estuarele râurilor. 

Unele specii locuiesc exclusiv în medii de apă dulce, în timp ce altele locuiesc în principal în medii marine în apropierea zonelor de coastă și se știe că se aventurează în ocean deschis.

Mai multe specii de sturioni sunt recoltate pentru icre, care sunt transformate în caviar de lux. 

Acest lucru a dus la o supraexploatare serioasă, care, combinată cu alte amenințări de conservare, a adus majoritatea speciilor în pericol critic, la limita dispariției.

Sturionul variază de la apele subtropicale la cele subarctice din America de Nord și Eurasia. În America de Nord, acestea se întind de-a lungul coastei atlantice de la Golful Mexic până la Newfoundland, precum și de-a lungul coastei de vest în râurile majore din California și Idaho până în Marea Britanie.

Recomandări

Autostrada peste Carpați care ar putea fi scoasă integral la licitație în 2024. Drumul montan de mare viteză, proiectat să fie inaugurat în 5 ani

Sturionii apar de-a lungul coastei atlantice europene, inclusiv a bazinului mediteranean, în special în Marea Adriatică și râurile din nordul Italiei; în râurile care se varsă în Marea Neagră, Azov și Marea Caspică ; râurile care curg spre nord ale Rusiei care alimentează Oceanul Arctic, în râurile din Asia Centrală.

Aproape toate speciile sunt extrem de amenințate sau vulnerabile la dispariție din cauza unei combinații de distrugere a habitatului, pescuit excesiv și poluare.

Majoritatea speciilor sunt cel puțin parțial anadromoase, reproduc în apă dulce și se hrănesc în ape sălbatice bogate în nutrienți, din estuare sau suferă migrații semnificative de-a lungul coastelor. 

Cu toate acestea, unele specii au evoluat existențe pur de apă dulce, cum ar fi sturionul de lac și sturionul Baikal, sau au fost forțate să intre în ele prin reperarea umană sau naturală a râurilor lor native, ca în cazul a unor subpopulații de sturion alb.

Cum se gătește sturionul și cele mai bune rețete

Sturionul este un pește deosebit, pe care rar vei avea ocazia să îl gătești. Este cultivat la o scară modestă și este posibil ca pescarii să îl pescuiască în anumite zone, dar rar vei vedea sturioni file la magazin. 

Recomandări

Live Text | Alegeri SUA 2024. Cursa între Kamala Harris și Donald Trump va fi decisă de șapte state-cheie. S-au deschis secțiile în Georgia, Michigan și Pennsylvania, care ar putea înclina balanța

Dacă ai norocul să cumperi sturioni, vei descoperi un pește extrem de interesant. 

Fileurile sale au o textură satisfăcătoare, asemănătoare cărnii.

Sturionul este vândut aproape întotdeauna ca o porție de file fără piele. Acest lucru se datorează faptului că peștii sunt de obicei prea mari pentru a se vinde întregi – unele specii ajung în mod obișnuit la sute de kilograme – și pentru că pielea de sturion este uimitor de dură.

Versatilitatea acestui pește provine din combinația sa neobișnuită de aromă blândă și textură robustă. 

Sturion copt cu sare de mare și vin

• 1 sturion
• sare de mare
• pătrunjel
• piper
• suc de lămâie
• 100 ml vin sec
• ulei

Sturionul curățat și spălat se stropește cu lămâie. Se freacă pe interior și exterior cu sare de mare, piper, pătrunjel tocat mărunt și cimbru.

Se unge cu o pensulă ulei de măsline pe exterior și pe interior și se pune în tava tapetată cu hârtie de copt.

Se acoperă cu o altă foaie de copt care se strânge la margini. Se lasă la cuptor 30 de minute, iar ultimele 10 minute se lasă fără foaia de copt, ca să se rumenească bine.

Se servește cu lămâie și pătrunjel și un sos făcut din vin alb, unt, zeamă de lămâie, sare, piper și pătrunjel. 

Sturion în crustă de pesmet 

• 1 sturion
• 200 g pesmet
• 100 g mălai
• sare
• piper
• ulei

Curăță și spală sturionul apoi usucă-l cu un prosop de bucătărie. Porționează-l în felii și presară sare și piper pe el. 

Tăvălește feliile de sturion prin mălai combnat cu pesmet și apoi prăjește-le pe fiecare parte. 

Se servește cu sos de iaurt cu usturoi și mămăligă.

Sturion cu sos de citrice 

• 1 portocală
• 1 lămâie
• ulei
• 100 ml vin alb
• sare
• piper
• pătrunjel
• rozmarin
• oregano

Într-un vas se amestecă zeama de lămâie, cea de portocală, 4 linguri de apă, vinul și uleiul. Se adaugă condimentele, apoi se pune peștele și se pune la cuptor la 170 de grade. 

Se unge peștele cu sos din tavă cam de 3 ori în decursul unei ore. Se servește cu orez cu legume și un sos tartar. 

Citește și: Ce pește este mai bun – ce pește are cele mai puține oase

Sursa foto: 123rf.com

Urmărește-ne pe Google News