ComenteazăCeea ce specialiştii uroginecologi numesc incontinenţa urinară este un fenomen des întâlnit în rândurile femeilor, cu precadere la tinere, una din trei suferind din cauza asta. Şi nici bărbaţii nu sunt ocoliţi de aceasta neplăcere. Aşa că ar fi cazul sa laşi ruşinea la o parte şi să-ţi deschizi sufletul în faţa unui specialist. Scapa-te de o povara!
De ce se întâmpla?
Potrivit unui studiu recent, efectuat în ţara noastră, 18% dintre persoanele cu vârsta peste 40 de ani suferă de incontinenţă urinară. Dat fiind ca „este generată de anumite condiţii şi este foarte greu de suportat, având o incidenţă mare, a devenit o problema de sănătate publică”, crede Prof. Dr. Ionel Sinescu, preşedintele Asociaţiei Române de Urologie. Poate să apară la copii, la adolescenţi, la vârstnici şi la tineri deopotrivă.
Pierderea involuntară de urină apare când muşchii de sub vezica urinară, care înconjoară uretra, sunt slabiţi şi nu mai reuşesc să reţina urina. Este posibil ca, fie musculatura, fie nervii implicaţi în procesul de urinare, sa nu funcţioneze corespunzător. Prin urmare, la efort, mai ales la femeile care au născut şi la bărbaţii care au suferit un tratament chirurgical pentru prostată, apar pierderi de urină necontrolate.
Mai exista şi un alt tip de incontinenţă urinară, constând în nevoia de a urina, fără puterea de abţinere pâna la momentul ajungerii la toaletă. „Cel mai mare risc îl prezintă persoanele care s-au confruntat sau se confruntă cu tulburări respiratorii, neurologice, constipaţie, obezitate, menopauză, efort cronic, patologii locale (operaţii, radioterapie, chimioterapie etc.), sarcină şi naştere”, spune dr. Calin Chibelean, medic primar urolog la Institutul Clinic Fundeni. Pe de altă parte, Prof. Asoc. Dr. Nicolae Calomfirescu, şef secţie urologie la Spitalul M.A.I. „Prof. Dr. Dimitrie Gerota” consideră că „problemele de continenţă pot apărea la femei, dar şi la cei cu probleme neurologice, oncologice, metabolice, la constipaţi. Incontinenţa urinară nu poate şi nu trebuie abordată de o singura specialitate medicală, pentru ca astfel eficienţa terapeutică este minimă. Fiecare suferind are nevoie de o abordare personalizată. Din punct de vedere medical, cei implicaţi trebuie sa aibă atitudine pozitivă şi activă de diagnosticare, deoarece nimeni nu vorbeşte uşor despre pierderea de urină, precum nici despre problemele de sexualitate, cu care se pot asocia frecvent.”
Este sau nu este?
Numai un diagnostic pus în urma unui set complet de analize poate face ca medicul să stabilească tratamentul potrivit. Trebuie menţionat şi că un om normal urinează în medie de 6-9 ori pe zi, cam 300 ml. Dacă merge mai des la toaleta, nu înseamnă că suferă de incontinenţă. „Investigaţiile cuprind examinari clinice, imagistice, electrofiziologice şi urodinamice, acestea din urmă pentru cazuri complexe, ce necesită tratament chirurgical”, spune dr. Chibelean. Urologul e cel care recomandă analizele şi abia apoi, în funcţie de rezultat, pune diagnosticul. Măsurarea PVR, adică a volumului de urină care ramâne în vezica după urinare, poate confirma sau infirma diagnosticul de incontinenţa. Valoarea normala a PVR este aproximativ 50 cm3, crescând odată cu vârsta. Mai trebuie ştiut faptul ca infecţiile urinare amplifică simptomele incontinenţei, la fel ca şi cistita, dar senzaţia neplăcuta dispare odată cu tratarea bolii.
EXERCIȚIILE KEGGEL AJUTĂ!
Antrenarea vezicii urinare face minuni. Trebuie sa te aşezi pe un scaun, pe un fotoliu sau pe canapea, oriunde poţi să stai confortabil, relaxat. Cu palma stânga presând uşor pe abdomen, încearca sa încordezi muşchii ca şi cum ai vrea să reţii urinarea. Numără pâna la 5, apoi relaxează musculatura lent. Repetă de macar 50 de ori pe zi acest procedeu şi vei vedea rezultate în scurt timp!
Material preluat din Libertatea pentru femei