ComenteazăPovestea mea e puțin diferită. Suntem două surori gemene: Anca s-a născut prima și a fost perfectă, eu m-am născut a doua și am avut probleme cu un picior, am suferit mai multe operații, dar până la urmă piciorul respectiv a rămas mai scurt decât celălalt. Pentru o fată, un asemenea defect este catastrofal, orice s-ar spune. Cel puțin pentru mine așa a fost. Anca a fost întotdeauna copilul preferat al familiei, odorul care a făcut balet, cu care se mândreau părinții mei, eu… Deși știu că eram la fel de iubită ca ea, nu prea puteam fi o bucurie. Anca e frumoasă, înaltă, subțire ca o trestie, atrage bărbații ca un magnet, eu… am un chip la fel de frumos ca al ei, dar sunt plinuță și, în plus, șchiopătez.
Nu mai are rost să vă vorbesc despre anii de școală, când mi s-au pus porecle urâte și nu prea eram invitată la petrecerile colegelor. De când am devenit conștientă de handicapul meu, m-am închis în mine și am știut că viața mea nu va fi ușoară sau frumoasă ca a surorii mele. Mama este o femeie deosebită și a știut, în felul ei, să-mi aline suferința. M-a învățat să iubesc frumosul, să citesc, să ascult muzică, să-mi bucur sufletul, iar asta m-a ajutat foarte mult. Datorită ei am reușit să mă obișnuiesc, încă de mică, și cu privirile pe furiș ale trecătorilor, și cu remarcele de genul: „Săraca de ea, ce frumușică e!”. Mama a fost și este cea mai bună prietenă a mea, însă tot n-a putut să mă apere de toate relele.
Gândul de a pleca de acasă m-a speriat întotdeauna, așa că m-am mulțumit să termin liceul, am făcut o școală postliceală de asistente – din păcate, n-am profesat niciodată -, dar, până la urmă, un cunoscut al tatei m-a angajat casieră la o casă de schimb valutar din centrul orașului nostru. Mama n-a fost de acord, spunea că e prea periculos pentru mine, însă patronul i-a dat toate asigurările că nu mi se va întâmpla nimic, pentru că a instalat un sistem de alarmă performant și eram tot timpul însoțită de un bodyguard, un băiat care fusese sportiv și care, în urma unui accident la schi, a rămas cu un defect la picior și a trebuit să se retragă din competiții.
Alin era un băiat vesel, foarte cumsecade și chiar mă plăcea. și eu țineam la el, dar așa, doar ca la un frate, pentru că am trăit tot timpul cu ideea că nu e cazul să-mi fac iluzii că m-ar putea iubi vreodată un bărbat, știam că așa nu riscam să fiu dezamăgită și să sufăr.
Acum 5 ani însă, a început să vină la casa de schimb unde lucram un tânăr tare frumușel, care schimba tot timpul sume destul de mari de bani. De la o vreme, de fiecare dată când venea îmi aducea flori, îmi făcea complimente, iar eu, deși eram conștientă că încearcă să fie amabil cu mine și nimic mai mult, am sfârșit prin a mă îndrăgosti de el.
Bietul Alin a făcut tot posibilul să mi-l scoată din minte, dar totul a fost zadarnic. Cum trecea mai mult de o săptămână și Florin nu apărea, începeam să mă agit și să-mi fac probleme. Iar când îl vedeam venind, mi se umplea sufletul de bucurie. Uneori, Florin mă suna și-mi spunea de ce sume are nevoie, să fiu pregătită atunci când venea. De câteva ori m-a invitat în oraș, m-a copleșit din nou cu vorbe dulci, mi-a sărutat mâna și, la despărțire, m-a sărutat pe gură. Cred că încă de atunci aș fi făcut orice mi-ar fi cerut.
Am sfârșit prin a mă culca cu el. Nu pot spune că era brutal sau că mă trata urât, dar, în sinea mea, am știut întotdeauna că nu ține la mine. M-am mințit însă, așa cum face uneori orice femeie, chiar și una perfectă, când e îndrăgostită.
Pe Alin îl tratam cu tot mai multă răceală, iar el a renunțat să mă mai avertizeze că nu e bine ce fac. își vedea tăcut de treabă și de câteva ori a vrut chiar să se mute, dar probabil că nu l-a lăsat inima. ținea la mine și voia să mă știe măcar în siguranță. A început să se vadă cu o fată, după o vreme s-au logodit și urmau să se căsătorească.
Eu mi-am văzut mai departe de „idila” cu Florin. Au trecut câteva luni bune până ce Florin și-a data arama pe față și mi-a spus că ar trebui să fugim în lume, numai noi doi, dar că, pentru asta, avem nevoie de bani, așa că ar trebui să golesc într-o zi casa plină de bani. Oricât de mult îl iubeam, n-am putut accepta să fac ce mi-a cerut. Am crezut că e de ajuns să-l refuz. Numai că el m-a amenințat că, dacă nu-i fac pe plac, le trimite alor mei… și mi-a arătat niște fotografii pe care mi le făcuse fără să știu când făceam dragoste.
— Ce părere or să aibă ai tăi că tocmai tu, o oloagă, te-ai găsit să te încurci cu unul ca mine, care nu are un trecut imaculat? Ce-ți închipuiai, că am făcut o pasiune pentru tine? Te-am ales special, pot avea orice femeie, nu trebuie decât să pocnesc din degete și-mi cad la picioare, doar n-ai crezut că o să te iau de nevastă! Am nevoie de banii ăștia ca de aer, m-ai auzit? Așa că nu sta pe gânduri, că am și alte mijloace de convingere! și să nu cumva să deschizi gura și să-i spui ceva amicului tău de afară, că o să ai de-a face cu mine, m-ai înțeles? Te desfigurez! Să te văd atunci, n-o să fii doar oloagă, ci și pocită. și dacă nici asta nu te sperie, știu unde stai și o să am grijă și de ai tăi!
A reușit să mă sperie într-un asemenea hal, încât n-am îndrăznit să-i spun nimic nici măcar lui Florin. într-o zi, când aveam mai mulți bani în casa de bani, i-am pus pe toți în rucsacul meu de spate și l-am sunat pe Florin. Lui Alin i-am spus că fac o pauză și mă duc să iau ceva de mâncare. El s-a oferit să se ducă el, dar eu i-am spus că mai am și altă treabă. N-a mai insistat.
Florin mă aștepta în mașină, pe o stradă lăturalnică. A coborât din mașină când m-a văzut, dar am observat că în mașină era și o femeie. Mi s-a părut că o cunosc de undeva, dar din spate n-o vedeam prea bine, iar ea stătea în așa fel
încât să nu poată fi văzută. I-am dat punga cu bani lui Florin, s-a urcat în mașină și au plecat în grabă. M-am întors la casa de schimb și i-am spus lui Alin că nu mă simt bine și că am să închid mai devreme. Trebuia să găsesc o soluție, eram disperată, nu știam cum să procedez și cui să-i spun ce am pățit. Când am ajuns acasă, am găsit-o pe mama plângând.
— Ce s-a întâmplat, mamă? De ce plângi? Mama a început să plângă și mai tare.
— Anca a fugit de acasă. Cu un neisprăvit. Un infractor. Nu știu unde l-a cunoscut, dar mi-a spus că îl iubește și se mărită cu el. L-am văzut și eu de câteva ori, când venea să o aștepte la poartă. Are o mașină foarte scumpă, sunt sigură că e furată. De unde să aibă un puști ca el atâția bani?
Nu știu de ce, dar atunci am simțit ca un cuțit în inimă.
— Mamă, știi cum îl cheamă?
— De unde să știu, crezi că mi-a spus? Am auzit-o vorbind cu el la telefon, parcă Florin îi spunea, dar mai mult de atât nu știu.
I l-am descris mamei pe băiatul de care eram îndrăgostită și care mă pusese să fur bani pentru el, iar mama l-a recunoscut.
— Da, cred că el e. Dar tu de unde-l știi, draga mea?
Nu puteam să-i spun mamei tot ce s-a întâmplat, aș fi distrus-o.
— Lasă, că-ți spun eu, acum trebuie să plec.
De afară, l-am sunat pe patronul meu și i-am spus că trebuie să vorbim. M-am dus la el acasă și i-am spus adevărul. A reacționat mult mai bine decât mă așteptam.
— Banii sunt asigurați, nu-ți face griji! Nu mă încântă ce-ai făcut, dar îi cunosc bine pe ăștia, îmi dau seama că n-ai făcut-o de plăcere și nici de drag. O să-l găsim, nu-ți face probleme. Probabil că încearcă să fugă din țară. și mai mult ca sigur nu e un începător, trebuie să fie vreun „cunoscut” al polițiștilor. îi au pe toți ăștia în vizor. Trebuia să-i spui lui Alin, el te-ar fi ajutat.
Colac peste pupăză, după plecarea lor, mi-am dat seama că sunt însărcinată, Florin nu catadicsise nici măcar să mă protejeze. Nu puteam să le fac una ca asta părinților mei. Să-i dau pe mâna unui infractor, doar pentru că eu… Nu puteam naște acest copil! Am făcut avort, fără să spun nimic nimănui. Câteva luni de zile n-am avut nicio veste de la Anca și nici Florin n-a fost prins. Mi-era tot timpul frică ca nu cumva să se întoarcă și să-mi ceară iar bani. șeful meu i-a spus totul lui Alin, care nu mă mai scăpa deloc din ochi. M-am simțit îngrozitor și față de el. Mă avertizase de atâtea ori, poate îl și știa pe Florin, iar eu…
și acasă verificam toate ușile și ferestrele de nu știu câte ori înainte să mă duc la culcare, de parcă Anca nu avea cheia ei și nu ar fi putut intra oricând. încă nu-mi venea să cred că sora mea făcuse una ca asta, dar mama mi-a mărturisit că, de când începuse să aspire la cariera de manechin și chiar făcuse o școală și fusese de câteva ori la București, invitată la nu știu ce prezentări, Anca o cam luase razna. începuse să bea, să se drogheze chiar, și-i declarase mamei că trăiește într-o permanentă tensiune, că în lumea asta trebuie să fii cel mai bun, că e concurență mare…
— Nu știu de ce-mi bat gura cu tine, oricum nu pricepi despre ce vorbesc, nu sunteți decât niște bieți provinciali. Am împlinit 18 ani demult, nu mă mai cicăli, e viața mea și fac ce vreau!
Asta îi spusese mamei, care plângea din pricina ei în fiecare zi. Mama nu știa însă ce-i promisese Florin, de o convinsese să fugă cu el și să lase totul baltă. După aproape un an de zile, ne-am pomenit cu Anca la ușă. Slăbise mult, avea un ochi vânăt și arăta jalnic. Mama a luat-o în brațe, iar ea a început să plângă.
— îmi pare rău, iertați-mă, îmi pare rău! repeta la nesfârșit. Câteva zile, a dormit mai tot timpul. Nici să mănânce n-a vrut. Părea și foarte speriată. Pe urmă, ne-a povestit că ea și Florin au reușit să plece din țară, dar că nimic din ce-i spusese el nu a fost adevărat. O mințise că are mulți prieteni în străinătate, care o să-i ajute, iar ea va avea o carieră extraordinară. Așa-zișii lui prieteni erau tot pungași, ca și el, se țineau numai de furtișaguri și de porcării peste tot și erau în atenția Poliției. Au dormit pe unde au apucat, prin moteluri mizere, în frig. în cele din urmă, și-a dat seama că o luase cu el ca s-o pună să facă bani, să se prostitueze.
— La Madrid, am reușit să fug și m-am dus la Ambasada României. Am avut noroc cu un băiat de la pază, care m-a ajutat să fiu primită de un funcționar, să fiu găzduită câteva nopți și să mi se dea un bilet de avion spre casă. Altfel, probabil că nu mă mai vedeați.
Încetul cu încetul, și-a revenit și le-a spus tot ce știa polițiștilor. Până la urmă, Florin a fost prins, dar de polițiștii spanioli, pentru că furase bani de la niște bancomate. Făcea parte dintr-un grup, unde toți erau specializați în furturi și înșelăciuni. Furau de oriunde și orice se putea vinde. Au înșelat multe femei și multe persoane în vârstă. Erau și femei în grupul lor, care se angajau ca menajere și le spuneau apoi ce e de furat și le dădeau drumul în casă.
Anca s-a măritat până la urmă cu unul dintre polițiști și s-au mutat la București, pentru că el a fost mutat acolo. A mai cochetat cu ideea de a fi manechin, dar, după ce a născut, s-a potolit și acum își crește cei doi copii. E mai frumoasă ca oricând și e fericită.
Eu am continuat să lucrez la casa de schimb. Odată cu trecerea timpului, mi-a dispărut frica și… Poate n-o să vă vină să credeți, dar m-am măritat și eu cu Alin. în anul acela, după ce s-au liniștit lucrurile, Alin mi-a spus că mă iubește și că ar vrea să ne căsătorim.
— Dar tu ești logodit!
— Nu mai sunt. A fost o greșeală. Pe tine te iubesc și n-ar fi fost corect față de logodnica mea să mă însor fără s-o iubesc. I-am spus adevărul și m-a înțeles. Problema este dacă tu mă poți iubi sau tot îți este teamă că tu nu meriți să fii iubită, pentru că… ești altfel decât celelalte femei. Nu uita că și eu sunt altfel! Prin urmare, ne potrivim. Ce zici?