Sunt fotomodel, deși port haine XXL

Am ajuns amândoi mari, dar tot așa cum am intrat în viață: eu mare de-a dreptul, iar fratele meu, mic și slab.

Toate rudele mă alintau când veneau în vizită: „Grăsunel”, „Pufulete”, dar, culmea, tot dulciuri ne aduceau în sa-coșă.

Am început să-mi dau seama că eram altfel decât colegii mei de grădiniță la serbările de Crăciun și de 8 Martie. Toți arătau bine în costumele date de educa-toare (care avea mai multe seturi de costume, pentru diferite ocazii, făcute special de grădiniță), chiar dacă le mai suflecau mamele mânecile sau le scurtau pantalonii cu bolduri. Eu nici măcar nu încăpeam în hainele de serbare. Trebuia să mi le modifice mama acasă, la mașina de cusut…

Totuși, problemele adevărate au apă-rut la liceu. Băieții au început să flirteze, iar fetele să aibă succes la băieți. și ce fete aveau succes? Cele cu fuste scurte și bluze mulate sau cele ca mine, care purtau pantaloni și bluze largi? în plus, mă feream cât puteam de situațiile penibile: nu mergeam cu colegii la discotecă, ca să

nu râdă de mine când dansam, și nici în tabere, unde se organizau tot felul de jocuri ghidușe și haioase, iar eu de-abia mă puteam mișca…

în fine, s-a terminat și liceul și am început să-mi caut un loc de muncă. Citeam anunțurile din ziare pe nerăsuflate dimineața și, sinceră să fiu, am găsit destule joburi convenabile, dar… Mă duceam la interviuri și toată lumea strâmba din nas când mă vedea. Odată, mi s-a întâmplat chiar ceva șocant…

Recomandări

Marcel Ciolacu a anunțat data la care România va intra în Schengenul terestru, după întâlnirea cu Mark Rutte

Fusesem acceptată la un interviu la o firmă care vindea telefoane mobile și accesorii, iar eu m-am dus degrabă, cu mari emoții, dar și speranțe. Patronul, un tip sfrijit și cu niște ochelari cu dioptrii enorme, parcă se uita la mine cu telescopul, așa mă analiza.

— Domnișoară, lasă-mă să mă gândesc… Nu prea ai experiență, iar asta e de rău. Uite ce-ți propun: prietenul tău se supără dacă vii la mine acasă, să mai stăm de vorbă?

— Nu am prieten.

— Cum se poate? O fată drăguță ca tine? Cu gene așa lungi și buze cărnoase… Hai să ne vedem mâine pe la ora două, ce zici?

Am acceptat, dar nu aveam de gând să merg. Uscatul dracului! Auzi la el, îmi cerea vizită la domiciliu! Aș fi primit probabil postul dacă mergeam la el, dar asta ar fi însemnat și să îi fac „vizite la domiciliu” cât aș fi lucrat acolo!

După două săptămâni de la întâmpla-rea asta, am fost la un alt interviu. Postul era de vânzătoare la un chioșc de ziare, într-un hipermarket. Curat, fără ploaie, fără vânt, mi-a plăcut. în plus, spre noro-cul meu, pe patron nu îl interesa decât să fiu atentă și să-mi fac treaba bine.

Apoi, capitolul „bărbați” a început să se deschidă și pentru mine. M-am împrietenit cu colegul de la raionul de accesorii auto. într-o sâmbătă, m-a invitat la raliul Sibiului.

Recomandări

Elena Mateescu, șefa ANM, despre episodul de iarnă care lovește România: „De joi, se va răci semnificativ”

— Te-au lăsat baltă toți prietenii, de vrei să mergi cu mine? l-am întrebat.

— Vreau să te pun la încercare! Mă gândesc serios să fii iubita mea și trebuie să știu dacă faci față provocării.

Fetelor, mai țineți minte discuțiile fără sfârșit din adolescență despre „cum ți-a cerut să fii prietena lui”? și eu! Auzisem tot felul de formule, dar niciuna atât de limpede și de frumoasă ca a lui Andu…

Raliul mi-a plăcut. Am petrecut o zi minunată, deși afară era frig și stăteam cocoțați pe un povârniș, urmărind mașinile care se întreceau. La sfârșit, am luat o masă caldă la o pensiune și, după ce ne-am mai încălzit, am pornit cu trenul spre casă. Drăguț raliul, oameni pasionați, adrenalină, dar două zile am stat acasă, răcită cobză! Andu m-a sunat de două ori pe zi, ca să vadă ce fac. Apoi ne-am întâlnit la serviciu:

— Bună, colega! Nu prea ești bună de iubită, dacă răcești așa repede! a râs. Mai urmează un raliu, la Iași! Ce zici, mer-gem?

— în niciun caz! Abia mi-am revenit. Vrei să mă omori?

— Am glumit doar. Vreau să mergem la munte, numai noi doi…

— Trebuie să discutăm despre asta… I-am spus că nu mai fusesem cu alt bărbat și că nu mă pricepeam la relații.

Recomandări

Mircea Geoană, după răspunsul dat de Elena Lasconi la o întrebare de politică externă: „Doamne, Dumnezeule!”

— Vezi tu, eu nu sunt ca alte fete…

— Adică?

— Păi… De pildă, nu sunt ca altele, slabă.

— Hai să-ți spun ce cred eu despre femei! Fiecare își dorește să aibă ceva: sâni mai mari sau mai mici, șolduri pro-eminente sau slabe, picioare osoase sau „împănate”. Să continui? Păr drept sau creț, pistrui sau cearcăne, fiecare fată pe care am cunoscut-o vrea să se lipsească de ceva sau vrea să aibă ceva ce nu are. Ce nu știi tu este că și bărbații sunt la fel. Unii iubesc la femei ceva, alții nu suferă altceva. Tu ce ai cu mine? Eu te plac pe tine. Pentru mine, ești cea mai potrivită.

Mă uit din când în când la fotografia noastră de la nuntă: arătăm frumos amândoi. El e mai înalt ca mine și solid, iar eu, mai grăsuță. El e în costum negru cu papion alb, eu – cu un model de rochie care mă avantaja: umeri din voal, corset și fustă evazată începând de pe șolduri.

Vă rog să mă credeți, fetelor: nu toți bărbații sunt porci și nenorociți! Al meu face parte din cei puțini și buni, cu care merită să te măriți. într-o zi, a venit la mine o colegă de la magazin, alergând într-un suflet:

— Hai să-ți spun ceva: se face un cata-log de confecții și au nevoie de tipe mai rotunjoare.

— Râzi de mine, nu?

Nu râdea. într-o jumătate de oră, a venit la mine un domn de la firma aceea de confecții.

— Avem nevoie de o doamnă tânără, drăguță și distinsă. Dumneavoastră corespundeți perfect.

Am stabilit să ne întâlnim pentru o probă. La adresa din cartea de vizită, era un studio foto. Aici mă așteptau o machioză, o coafeză și un stilist. Plus fotograful și domnul cu care discutasem.

Timp de două ore am probat ținute și am pozat. Când s-a terminat ședința, mi s-a spus:

— Deocamdată, nu veți plătită. Dacă portofoliul este acceptat, vă invităm la firmă să discutăm…

— Dar ce fel de catalog este acesta? Pentru că nu am văzut decât unele cu modele ca trase prin inel…

— A, nu-i adevărat! în străinătate, este o adevărată industrie. De fapt, acolo se numesc „plus-size”. Colecții de modă, cataloage de lenjerie intimă. Ei înțeleg altfel femeia. Dacă e mai rotundă, nu trebuie să poarte capot și chiloți tetra.

— La noi, femeile care nu sunt slabe își găsesc haine foarte greu…

— îl știți pe Steven Tyler, liderul for-mației Aerosmith? Una dintre fetele lui, Mia, este model. Are burtică, șunculițe, colăcei și e considerată printre cele mai frumoase femei din lume. și de curând, creatorul de modă Jean Paul Gaultier a prezentat la Paris o întreagă colecție pentru femei grăsuțe. Spunea că s-a săturat să-și vadă creațiile pe modele anorexice.

Ascultându-l pe domnul din fața mea, parcă primeam o recompensă uriașă pentru toți anii de chin și frustrări. țineam foarte bine minte gastritele și salatele de crudități, suspinele din cabinele de probă, când o haină drăguță nu-mi venea bine. Nu le poți uita, dar vine și un moment când treci peste ele. Pentru mine, primul moment a fost când m-am căsătorit, iar al doilea, a fost discuția din studioul foto.

Probele foto au fost acceptate. Am pozat, de atunci, pentru mai multe firme de confecții. Am câștigat bani frumoși din chestia asta, de fiecare dată primind o sumă peste așteptările mele. Sunt foarte mulțumită. Soțul meu chiar râde uneori de mine:

— Ia uite ce star se naște lângă mine!

Săptămâna viitoare sunt programată la un casting pentru niște reclame TV. Se pare că vor pe cineva în rol de mamă într-o reclamă la detergenți… S-au prins și ei că mamele din viața reală nu arată chiar ca biscuitele pe dungă.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News