Comentează Activitatea dv. principală în momentul de faţă se desfăşoară aici, în sala de antrenament unde ne aflăm?
Activitatea mea principală este să stau cu animalele şi să gândesc. Întotdeauna am fost numărul unu şi trebuie să mă laud. Nu în România, pentru că pe mine mă interesa să calc în picioare baremurile europene, şi am făcut-o. Iar aici, în sala în care ne aflăm, se desfăşoară activitatea proiectului „Gladiator”, pe care l-am dezvoltat încă din 1992. Pregătesc copii şi adolescenţi pentru prevenirea şi combaterea delincvenţei, ajut persoanele cu handicap, iar mai nou îi învăţ pe poliţişti tehnici de apărare şi de bătaie împotriva interlopilor. E o metodă unică în Europa, motiv pentru care cei din Germania şi din Australia sunt foarte interesaţi să o preia.
Câţi cursanţi aveţi?
Aveam, de regulă, cam o sută de cursanţi pe an. Sper să mă ajute Inspectoratul Şcolar. Nu ştiu de ce, dar s-au împuţinat copiii foarte mult, acum sunt vreo 50. Poate că din cauza crizei, dar nici nu a intervenit cineva. Sunt atâtea foruri care iau miliardele statului! Când am demarat proiectul şi aveam nevoie de fonduri, l-am prezentat la nu ştiu câte instituţii. Singurul care m-a ajutat a fost primarul Sectorului 3, Liviu Negoiţă, care încă ne sprijină. Nu-mi venea să cred, îmi dădeam palme singur. Acum însă întâmpinăm iar dificultăţi financiare şi mă străduiesc cu greu să ţin în picioare activitatea.
Sunteţi cunoscut mai ales în calitate de cascador. Consideraţi că aţi realizat tot ce se putea face în materie de cascadorii?
Nu, n-am făcut decât o mică parte din ce aş fi vrut să fac. Însă cum să mai realizezi ceva, când deja, de o bună bucată de vreme, nu se mai fac filme sau se fac filme cu doi actori? Foştii mei studenţi, pentru că eu am predat la Catedra de Regie Film şi Teatru, obţin premii internaţionale cu bani investiţi din buzunarul propriu. Statul dă bani, dar are Sergiu Nicolaescu o „cooperativă” şi dispare tot bugetul. Multe femei îl iubesc pe Nicolaescu… Şi eu, foarte tare, numai că a greşit! Dar încă îl iert.
Aveţi deci nostalgii legate de film?
Da, şi chiar aş vrea să joc într-un film poliţist.
Cu Florin Piersic aţi mai ţinut legătura?
Da, ne mai dăm telefon. El e cel cu care, după Amza Pellea, prietenul meu cel mai bun, m-am înţeles foarte bine. Mai ales că lui i-au plăcut unguroaicele şi mie româncele, aşa că pentru iubite nu ne-am certat niciodată! (râde) E mare figură Piersic! Mă iubeşte mult! Şi eu pe el!
Sunteţi un rebel sau un iubitor de adrenalină?
Uite, hai să vorbim un pic despre adrenalină. Am emoţii mai mari când mă antrenez şi mă macină gândurile sau când scriu un proiect şi simt că sunt pe calea cea bună. Execuţiile de cascadorie, însă, fie că sunt cu maşini, cai, căzături, dacă eşti profesionist nu-ţi degajă deloc adrenalină, pentru că eşti pregătit. Adrenalina e la băieţaşii ăştia care au maşini bune şi apasă pe acceleraţie, dar nu se gândesc cum s-o şi oprească!
V-a fost vreodată teamă în timpul filmărilor?
Nu, nu mi-e frică de moarte. Am fost mort de o mie de ori. Am cinci comoţii şi cinci fracturi la coloană. Alţii mor din prima! Cred că Dumnezeu are un plan cu mine, şi vorbesc serios. Mă mir că n-am dat colţu şi nici nu m-am sonat foarte tare.
Cum e viaţa de familie pentru soţul, tatăl şi bunicul Soby Cseh?
Păi, cum să fie?! (râde) Soţia mea este Simona şi avem doi băieţi: Alexandru (33 de ani), producător executiv la Acasă TV, şi Arpad (31 de ani), care e director de locaţii. Am şi doi nepoţei, Tudor (8 ani) şi Andrei (1 an). Pe cel mic l-am „botezat” Săgeată. Seamănă cu mine extraordinar. La un an sare deja pe plasă, în sală.
Soţia are legătură cu domeniul artistic?
Nu, ea lucrează cu Soby Cseh, şi e cel mai greu! (râde) Ce să facă, n-am lăsat-o, eu câştigam într-o zi de filmare cât ea în şase luni! Am luat şi 20 de mii de mărci pentru o zi.
Fiii dv. au dorit să vă urmeze în carieră?
Au încercat, dar nu i-am lăsat, pentru că nu e o meserie umană. Eu am avut noroc de un talent extraordinar, fizic şi psihic. Dar nu-i normal ca după ce creşti un copil, să o păţească din cauza tâm-peniei unui regizor care zice „mai repetăm încă o dată”, şi te-ai rupt bucăţi.
Aţi jucat în peste 30 de filme, coproducţii germane, americane, franceze. Aţi fost tentat să vă stabiliţi în afara ţării?
Nu. Sunt dependent, nu pot! Eu iubesc România şi pe mulţi români, doar că, din păcate, marea majoritate a oamenilor nu prea are onoare, de aceea îi învăţ s-o preţuiască pe copiii pe care îi pregătesc.
Ce le-aţi transmite cititoarelor „Libertatea pentru femei”?
Le-aş spune că exist şi să nu mă dea la o parte când îmi văd poza în revistă. Să notezi tu, te rog, şi numărul meu de telefon şi restul! (râde) Femeile sunt esenţa universului. Nu ai cum să nu le iubeşti! Totul ţine de noroc şi de ce meriţi.
NU POT TRĂI FĂRĂ…
…familie
„N-aş putea să rezist fără soţie, fără copii, fără nepoţi. N-am cum!”
…fapte bune
„Fac tot ceea ce simt şi simt că trebuie să fac numai lucuri bune şi mă rog la biserică să nu fiu laş sau nedrept. Poţi fi fericit când îl faci pe alt om fericit.”