►Relația începe din burtică
Ar fi bine ca tatăl să se implice chiar de la început sau chiar înainte de nașterea copilului. S-a observat că bebelușii recunosc vocile părinților și se liniștesc când le aud. Dacă bărbatul i-a vorbit chiar pe când era în burtică, acesta îi va ști vocea și se va simți bine în preajma lui. Chiar dacă nu are încă dezvoltat limbajul, este recomandat să i se citească micuțului, iar bărbatul poate face asta din când în când. Atunci când crește, poate învăța de la el lucruri „specific bărbătești”, cum ar fi să repare diverse lucruri din casă. Chiar și dacă tatăl nu e prea priceput la astfel de treburi, tot îl va ajuta o relație apropiată cu el. Băieții vor avea un exemplu de urmat, iar fetele vor căpăta încredere în bărbați și vor ști ce să ceară de la viitorul partener. S-a constatat că femeile care au fost lipsite de afecțiunea tatălui (fie că nu a fost deloc prezent sau nu s-a implicat în educația lor) au mai multe probleme în viața de cuplu – fac alegeri nepotrivite, schimbă des prietenul etc.
ROLURI CARE SE COMPLETEAZĂ
O familie unită, în care rolurile părinților se completează și nu se suprapun, va ajuta foarte mult dezvoltarea copilului. În general, tatăl își asumă rolul „polițistului rău”, adică el este cel care pune limite, spune „nu” și disciplinează. El este figura autoritară, iar mama este cea care mângâie și îngrijește. Nu întotdeauna se întâmplă așa, dar există multe lucruri pe care cei mici le pot învăța doar de la el. În plus:
► copiii care cresc alături de tată se adaptează mai ușor schimbărilor și înfruntă mai lesne problemele;
► învață mai bine la școală;
► diversitatea din familie îi oferă copilului experiențe mai bogate, iar inteligența lui emoțională crește;
► tatăl încurajează la copii independența, curajul și spiritul de concurență;
► împreună cu mama, el creează un mediu echilibrat;
► de la el va învăța un stil de comunicare mai direct, mai la subiect;
► în plus, bărbații folosesc mai des mimica și limbajul subtil al corpului;
► copiii care cresc cu ambii părinți își fac ușor prieteni de ambele sexe.
EL SE TEME MAI ALES DE REACȚIA TA
„La mamă, afecțiunea față de copil este prezentă încă de la naștere, prin prisma celor nouă luni de sarcină și prin interacțiunea cu bebelușul încă din burtică. La tată, afecțiunea se construiește abia după naștere. Soții trebuie implicați încă de la început în creșterea și educarea copiilor, astfel încât ei să capete încredere că au capacitatea de a se ocupa de micuți. Bărbații se tem mai degrabă de reacția mamelor dacă nu țin bebelușul cum trebuie, decât să nu-l scape sau să se întâmple un accident. Eu recomand familiilor care vin la terapie să se ocupe de copil alternativ – în zile pare, mama, în zile impare, tatăl. Astfel, se va implica și el. Aici vorbesc de familii dezorganizate sau pe cale de a se organiza.”
Material preluat din revista Libertatea pentru Femei