ADEVĂRAT
Cea mai bună ar fi apa de la robinet…
Apa care ajunge la robinetul din casă prin rețelele orășenesti din rețea este o apă naturală și valoroasă – argumentează medicul. Indiferent de proveniența ei – lacuri, râuri, izvoare sau puțuri -, are un conținut echilibrat de săruri minerale și oligoelemente – fier, zinc, cupru, calciu, magneziu sau potasiu – esenţiale pentru metabolism, pentru detoxifiere şi pentru circulaţia sangvină.
…dacă nu ar veni prin reţeau de distribuţie
Apa din reţelele orașelor se distribuie în stare potabilă, însă se poate contamina pe traseu, din cauza stării necorespunzătoare a conductelor din rețelele de distribuţie, afectate de „vârsta” lor mult prea înaintată. Aşa că apa de la robinet rămâne optima… opţiune, fie că o bem sau că gătim cu ea, doar dacă folosim purificatoare sau filtre performante. Care o „curăţă” de sedimente, paraziţi sau metale (inclusiv plumb), clor, solvenţi şi pesticide, nisip sau rugină. Ai fi crezut ce aglomeraţie respingătoare se poate găsi într-un pahar cu apă?! Odată depăşit şocul, să privim…
Jumătatea plină şi jumătatea goală a paharului
De cealaltă parte a baricadei, specialiştii grupează celelalte ape recomandate, în genere, pentru consum.
FALS
Cea mai sănătoasă este apa minerală
Fie ea plată sau carbogazoasă, este o apă microbiologic pură. Aşa că are, în general, un conținut ridicat de minerale care nu o recomandă pentru un consum zilnic. Apele minerale nu trebuie considerate produse miraculoase. Ba din contră, în unele cazuri sunt chiar contraindicate, pentru că pot contribui la evoluţia unor afecţiuni. De exemplu, apa minerală trebuie evitată în afecțiuni hematologice, cardiace, renale, oncologice, dermatologice, în cazuri de diabet, hemoragie, ulcer gastric. Atenţie mare şi cu cei mici! – subliniază specialiştii. Organismul copiilor mici nu este pregătit pentru a metaboliza un conţinut ridicat de săruri și oligoelemente. De aceea, ei trebuie să bea doar o apă slab mineralizată.
În concluzie, şi pentru cei mici, şi pentru cei mari, „apa de la robinet filtrată este o opţiune sigură şi convenabilă” (prof. dr. Dan Dumitraşcu).
Puritatea apei este stabilită de nivelul de nitraţi
Un alt specialist, biochimistul Silvia Enculescu, demontează şi acest mit: „Conţinutul de nitraţi reprezintă doar o mică parte din totalul de componente care dau indicaţia corectă despre calitatea şi siguranţa apei. În total, peste 40 de parametri sunt analizaţi, printre cei mai importanţi fiind ph-ul, nitraţii, nitriţii, amoniacul, metalele, cantitatea de săruri dizolvate în apă sau cantitatea de calciu şi magneziu”.
Cea mai curată apă se obţine prin osmoză
Filtrarea prin osmoză inversă elimină din apă absolut tot conţinutul chimic, inclusiv cel de minerale absolut necesar pentru bună hidratare şi funcţionare a corpului. Astfel, apa obţinută prin osmoză inversă este pură chimic, dar fără nici o valoare nutriţională, deci devine nepotabilă şi este absolut contraindicată pentru consumul uman! Nu mai are calciu, magneziu şi alte săruri minerale şi, consumată pe termen lung, declanşează un proces extrem de dăunător de demineralizare, punând în pericol sistemul osos şi sistemul cardiovascular. Şi atunci de ce mai este produsă? Pentru a fi utilizată, în principal, în mediul industrial.
Apa alcalină păstrează echilibrul organismului
Apa alcalină este utilizată pe baza unor tradiții înrădăcinate pe când nu apăruse medicina fundamentată ştiinţific. Or, aceasta din urmă a lămurit lucrurile: combaterea acidităţii gastrice (prin intermediul apei alcaline) nu este necesară, atâta vreme cât organismul nu are probleme cu hiperaciditatea. Mediul acid din stomac, în parametri normali, joacă un rol esenţial în procesul de digestie şi în protejarea tubului digestiv împotriva infecţiilor. Practic, anularea acidităţii gastrice produce un dezechilibru şi deschide poarta pentru infecţiile tubului digestiv.
Rezultate Alegeri SUA – cine va fi noul președinte al Americii!