Toți banii mei nu i-au putut cumpăra inima…

— Stai liniștită, Irina, ne descurcăm… Rezolvă-ți problemele!

Adevărul era că nu prea știam cum să mă descurc cu doamnele care veneau pentru postul de „specialist marketing”. Firma este a mea, dar de toate departamentele se ocupă oameni în care am încredere.

Cum Irina gestiona toate actele importante ale societății și se ocupa de procesele de recrutare, mă simțeam derutat în lipsa ei. Mi-am planificat ziua. Mi-am notat în agendă orele la care erau așteptate candidatele, m-am dus la ședința pe care o programasem în acea dimineață cu unul dintre cei mai importanți clienți, după care m-am retras în biroul meu și am rugat-o pe Anca, secretara mea, să îmi comande ceva de mâncare. În mod nor-mal, luam prânzul cu Irina. A fost prima dată când i-am simțit lipsa.

Nu îmi plăcea să mănânc singur, așa că am invitat-o pe Anca să îmi țină companie la masă.

— știi ceva de Irina? am întrebat-o, îngrijorat.

— E tot la spital. Are dureri, deși i se fac calmante de azi-noapte…

Nu am mai putut să mă concentrez la nimic, mi-am luat servieta și am plecat la spital. Pe hol, am dat nas în nas cu soțul Irinei. știam că era măritată și avea un copil, dar nu îmi păsa.

— Irina? In ce salon o găsesc?

Recomandări

Michael Madsen a murit la vârsta de 67 de ani. Actorul era celebru pentru rolurile din filmele lui Quentin Tarantino

— Cine sunteți dumneavoastră?

— Sunt șeful ei.

— Mă bucur să vă cunosc, domnule Constantin. Eu sunt soțul ei, Cristi!

Bărbatul a întins mâna. Am dat mâna cu el fără niciun chef.

— Nu vă supărați, dar, în starea în care se află acum, nu cred că i-ar face bine vizita dumneavoastră… știu că aveți nevoie de ea la firmă, însă Irina nu se simte bine. O să vă aducă concediul medical.

— Nu asta este problema. Am trecut doar ca să văd cum se simte. O să intru, totuși, câteva minute la ea.

Fără să mai aștept răspunsul lui, m-am strecurat în salon. Irina era întinsă pe pat, avea o branulă înfiptă în braț prin care se scurgeau substanțele din câteva perfuzii atârnate deasupra ei.

— Draga mea, cum te simți? Abia a reușit să schițeze un zâmbet.

— Încerc să îmi revin. ți s-a făcut dor de mine?

I-am luat mâna într-a mea.

— Cam da… ți-am simțit lipsa.

— O să mă întorc cât pot de repede.

— Nu asta este problema. ți-am simțit lipsa altfel… Nu ca angajată mă refer… În fine, o să vorbim despre asta când îți revii, nu este momentul potrivit.

— Dragoș, nu prea avem despre ce să vorbim…

și-a retras mâna. Am scos din servietă un plic cu bani pe care îl pregătisem pe drum.

Recomandări

Donald Trump a vorbit la telefon cu Vladimir Putin și a cerut încetarea războiului din Ucraina. Răspunsul primit de președintele american

— Ia ăștia, o să ai nevoie…

— Nu e cazul, Dragoș. Ne descurcăm. Soțul meu a vorbit cu medicul.

— Te rog…

Am lăsat plicul pe noptiera de lângă pat, apoi am plecat. Pentru prima dată în viață, mă simțeam umilit, lovit în orgoliu. Mai întâi, Cristi încercase să mă împiedice să o văd pe Irina, apoi ea îmi refuza ajutorul. Eram obișnuit ca toate ușile să îmi fie deschise. M-am întors la firmă de-primat. Am anulat interviurile de angajare și m-am refugiat într-un joc pe calculator.

Fără să realizez cum se întâmplase, mă îndrăgostisem de angajata mea. Era o femeie elegantă, deschisă, inteligentă. Mi-am jurat că o să fac tot ce pot ca să fie a mea. Nu o doream pentru o zi sau o lună, ci pentru toată viața. Nu omiteam faptul că era căsătorită. Doar nu ar fi fost prima sau ultima femeie care divorța! Eram dispus să creștem împreună copilul ei. Aveam fantezii cu ea, mi-o imaginam zi de zi lângă mine, în diferite ipostaze.

Irina s-a întors peste o săptămână. Când am văzut-o, fața mea s-a luminat. Am încercat să o îmbrățișez, însă m-a respins delicat.

— Mi-a fost dor de tine, Irina!

— Mulțumesc! a zis, îndepărtându-se. Continua să își exercite atribuțiile legate de serviciu și să mă ignore. La ora prânzului, am întrebat-o ce vrea să mâncăm.

Recomandări

Miniștrii de Finanțe, Sănătate, Muncă și Educație explică măsurile fiscale anunțate de premierul Ilie Bolojan. Câți bani vor aduce la buget | VIDEO

— Eu mi-am adus pachet, mulțumesc!

— știi că nu îmi place să mănânc singur. Insist să mă însoțești la restaurant!

— Eu țin regim, Dragoș…

— în regulă, mergem la restaurantul acela raw-vegan.

S-a supus din respect față de șeful ei. Ca bărbat păream să nu exist pentru ea. La masă, mi-am făcut curaj și i-am vorbit deschis despre sentimentele mele. I-am povestit cât de greu îmi fusese fără ea, cum mi-am dat seama că mă îndrăgostisem. Am asigurat-o că mă simțeam pregătit să înfrunt situația.

— Eu nu mă simt deloc pregătită să o fac. Cristi mi-a fost alături în tot acest timp. Nu merită să-i fiu infidelă.

— Nu înțelegi… Eu nu te vreau ca amantă. Te respect și, dacă îmi amintesc bine, tocmai ți-am spus că te iubesc. Vreau să fim împreună mereu.

— Sunt măritată, am și un copil acasă!

— îmi asum asta! Creștem împreună băiatul, plătesc cel mai bun avocat și îți garantez că vei obține custodia.

— Nu pot să fac asta, Dragoș. Recunosc faptul că nici tu nu îmi ești indiferent. Atunci când ai venit la spital…

Irina a tăcut. Vedeam cum își mușca buza de jos.

— Spune, Irina, te ascult! Ce s-a întâmplat când am venit la spital?

— îmi doream să fii acolo, numai că nu pot să accept dragostea asta. Nu pot să renunț la Cristi.

— îl iubești?

— Mai contează? E un copil la mijloc, 10 ani de căsnicie… îl respect, este soțul meu.

— A-l respecta nu este totuna cu a-l iubi!

— Uite ce e, Dragoș, eu cred că mai devreme sau mai târziu toate relațiile ajung în punctul ăsta. Nu pot schimba bărbații ca pe șosete doar pentru că a trecut timpul și s-a aplatizat relația. Voi face tot ce îmi stă în putere ca să îmi salvez căsnicia!

— Gândește-te la avantajele materiale! Copilul va studia în străinătate, îl vom susține financiar și moral, tu vei putea să îți cumperi tot ce îți dorești…

— încerci să mă cumperi?

— încerc să te conving să mă iubești… îmi pare rău dacă te-ai simțit înjosită, nu asta am vrut.

— Hai să încheiem această discuție!

— Bine, Irina, fie cum vrei tu… Un singur lucru te rog: privește-mă în ochi și spune-mi că nu simți nimic pentru mine și te voi lăsa în pace.

Irina m-a privit.

— Te iubesc, Dragoș. Dar asta nu va schimba nimic. și acum, hai să ne întoarcem la birou! Am lipsit mult și am rămas în urmă cu câteva proiecte.

— Nu îmi pasă! Eu te plătesc! O să angajez pe cineva să te ajute.

— Tocmai pentru că tu mă plătești, nu poți fi mai mult decât șeful meu!

S-a ridicat demnă și a plecat. Am mers în spatele ei până la birou. în acea zi, nu ne-am mai vorbit. Noaptea nu am putut să închid un ochi. O vedeam iar și iar spunând că mă iubește. M-am decis ca în ziua ce urma să nu o mai las să plece acasă. Numai că Irina nu a mai venit… Mi-a trimis demisia pe e-mail. Am printat-o și am plecat spre casa ei, hotărât să i-o rup în fața și să o iau cu mine. Mi-a deschis Cristi.

— Irina este acasă?

— Nu. Irina nu mai este.

— Ce vreți să spuneți?

— Nu știu nimic de ea. A lăsat un bilet de adio pe masă. Am anunțat poliția de azi-dimineață. Până acum, nu avem nicio veste!

De un an, Irina este căutată prin toate colțurile țării. Am plătit detectivi să o găsească, am anunțat dispariția în ziare. Zadarnic! 0 iubesc ca un nebun și aș renunța bucuros la toți banii numai să o aduc înapoi. Toată această avere, cu care înainte mă lăudam, nu a putut cumpăra demnitatea și inima ei.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.