Tragedia este caracterizată printr-o acțiune gravă și deznodământ tragic, reprezentare în acțiune a categoriei estetice a tragicului.
Cuprins:
Ce este tragedia
Tragedia este o formă de dramă caracterizată de seriozitate și demnitate, care implică un conflict între un personaj și o putere superioară, spre exemplu, legea, soarta, zeii, societatea.
Originile tragediei sunt obscure și pot fi regăsite în cânturi și dansurile care îl celebrau pe zeul grec Dionisos, mai târziu preluat de romani ca Bachus.
Aristotel, în “Poetica” sa, spune că scopul tragediei este să deștepte mila și teroarea, dar și să purifice pasiunile. Sfârșitul tragediei este unul trist, de aceea poartă numele de deznodământ tragic, spre deosebire de cel epic, în care eroul își atinge scopul.
Tragedia constă în prezența a două situații contradictorii
- Cu drept de existență, valoare, forță, care conduce către un deznodământ nefericit;
- Spectacolul tragic trezește neliniștea, mila, frica.
Speciile genului dramatic
Structura tragediei antice cuprindea, în general, un prolog, trei episoade sau părți cuprinse între două canturi complete ale corului, un exod. Se foloseau cantul, declamarea, inflexiunile melodice, dansul, un instrument numit dublu flaut, măștile.
Reprezentanții importanți ai tragediei antice au fost: Eschil, Sofocle și Euripide.
Tragedia renascentistă muta conflictul în sufletul omului, ca o ciocnire între voința și pasiunile lui, între impuls și aspirație, dar persistă conflictele sociale, confruntările interumane sau o lume nedreaptă care este măcinată de egoism, sete de putere și bogăție.
Se exemplifică tragediile shakespeariene: „Romeo și Julieta”, „Hamlet”, „Othello”, „Regele Lear”.
Exemple de tragedie
- „Istoria tragică a doctorului Faustus”;
- „Ducesa lui Malfi”;
- „Hamlet”;
- „Othello”;
- „Macbeth”;
- „The Great Gatsby”;
- „La răscruce de vânturi”;
- „Crimă și pedeapsă”;
- „Romeo si Julieta”;
- „Moartea unui vânzător”.
Citește și despre genul liric și genul epic