ComenteazăEram student în Timișoara, de loc din Arad, și am cunoscut-o pe Anca cu totul întâmplător. După ce am intrat la facultate, părinții mei, medici amândoi, care m-au răsfățat de când mă știu, nu m-au lăsat să stau în căminele studențești, deoarece condițiile de acolo li se păreau improprii pentru unicul lor fiu, așa că mi-au cumpărat un apartament în Timișoara, unde, de altfel, vroiam să mă și stabilesc după încheierea studiilor. și, ca să mă recompenseze pentru noul meu statut, ai mei mi-au cumpărat și o mașină demnă de un tânăr de bani gata. într-o zi, eram prin centrul Timișoarei, îmi scosesem la plimbare noua achiziție. La un moment dat, am observat o fată făcându-le semne disperate taximetriștilor. Au trecut două taximetre pe lângă ea, dar niciunul nu a oprit. Am oprit eu în fața ei și i-am spus că aveam timp să o duc unde voia, fiindcă tocmai îmi „rodam” mașina cea nouă. Am ținut să precizez însă că observasem scena și că-mi dădusem seama că se grăbea. Nu vroiam să mă considere vreun pervers sau vreun individ care agață femei pe stradă.
Anca m-a privit iscoditor, dorind parcă să se convingă dacă sunt un om de încredere, și apoi a urcat în mașină. Mi-a spus, supărată, că s-a întors de curând din Spania, dar că e tare dezamăgită de țara ei natală, așa că abia așteaptă să plece înapoi printre străini, unde se simte mai bine. Nu era timișoreancă, era din Buziaș, dar se afla în vizită la sora ei, studentă ca și mine în orașul de pe Bega.
Anca umblase prin magazine să facă niște cumpărături și mi-a spus cu năduf că a dat numai peste marfă scumpă și de proastă calitate. M-a rugat să o duc cu mașina la un complex comercial de unde își luase o rochie scumpă cu o zi în urmă. Ulterior, observând că aceasta avea un defect, s-a decis să meargă la magazin și să își ia banii înapoi.
în câteva minute, eram la acel complex comercial, Anca a coborât și eu am așteptat-o în mașină; mai avea niște drumuri de făcut, iar eu m-am oferit să fiu șoferul ei. Recunosc că îmi plăcea fata, altfel n-aș fi făcut chiar așa pe bunul samaritean. Din păcate, Anca s-a întors și mai supărată, pentru că vânzătoarea i-a spus că nu îi poate da banii înapoi și a poftit-o să-și aleagă alt obiect îmbrăcăminte care se încadra în suma respectivă, lucru inacceptabil din punctul ei de vedere.
în fine, după încă două drumuri la două mari magazine, Anca a acceptat să ia masa cu mine. Am dus-o la cel mai bun și mai scump restaurant pe care îl știam, era invitata mea. Era vineri după-amiaza, iar localul, un fel de loc de întâlnire pentru lumea bună a orașului, era deja supraaglomerat. Cu toate astea, am rămas acolo. Ca să își amintească de bucatele noastre tradiționale, am comandat ciorbă de perișoare, sarmale și papanași. știam că bucătăria localului e excelentă, nu puteam da greș cu această alegere, deci Anca nu avea să fie din nou dezamăgită. Din fericire, noua mea cunoștință avea o foame de lup și i-a plăcut tot ce am comandat; nu cred că mai era cineva în restaurant care să se înfrupte cu atâta plăcere din bucate. Apoi, înveselită brusc, Anca a început să surâdă satisfăcută. Era pur și simplu fermecătoare. I-am spus că eram convins că așa o frumusețe de fată cucerise precis multe inimi în Spania, însă ea nu s-a grăbit să-mi răspundă. Mi-a spus doar că, de curând, rupsese logodna cu un tânăr, tot român, care decisese să emigreze din Spania în Franța.
Pe neașteptate, Anca mi-a spus că era în întârziere, își amintise că avea întâlnire cu sora ei și m-a rugat să o duc în complexul studențesc. Eu aș fi vrut să mai stau de vorbă cu ea, aveam în față o după-amiază lungă și plictisitoare, așa că i-am dat numărul meu de mobil, să mă sune dacă vroia să o mai duc undeva. Mi-a spus că îi fusesem de un real folos și că îi făcusem o impresie bună, mi-a mulțumit călduros pentru ajutorul meu dezinteresat, apoi a recunoscut cu franchețe că era puțin probabil să mă mai caute…
Așadar, am fost surprins, spre seară, când m-a sunat. Mi-a spus că sora ei s-a dus la o petrecere cu colegii ei, iar ea, Anca, nu vroia să meargă cu ei, fiindcă nu prea avea chef de agitație și zgomot. Ar fi preferat să mergem iar la acel restaurant, care îi plăcuse foarte mult, să bem un vin și chiar să dansăm; observase că era și un ring de dans acolo. I-am zis că, seara, nici acolo nu era un loc prea liniștit, venea multă lume, dar, în fine, eu eram fericit să o însoțesc oriunde vroia ea.
Zis și făcut! Ne-am întâlnit și trebuie să spun că revederea cu ea mi-a făcut plăcere. Puteam merge la un club, dar Anca a preferat, după cum mi-a zis, acel restaurant. De data asta, avea poftă să comande un platou vânătoresc. Mi-a spus râzând că e veșnic flămândă când vine acasă și îi place să se răsfețe cu tot ce e bun și… „îngrășăcios”. Mi-a venit mie rândul să zâmbesc când am văzut cu câtă poftă devora toate felurile de carne de vânat de pe un platou imens și cu greu îmi imaginam că mai putea și dansa după aceea. Dar Anca s-a ridicat de pe scaun cu o sprinteneală de care, la cât mâncase, nu aș mai fi crezut-o în stare, și m-a invitat pe ringul de dans, spunând că și muzica e excelentă la acel restaurant și că am ales locul perfect pentru a ne distra.
Când am dansat, la un moment dat, am tras-o spre mine și mi-am lipit trupul de al ei. Când am văzut că ea mi-a răspuns în același fel, am îndrăznit să mă gândesc că seara aceea se va sfârși la mine acasă, în patul meu. Nu avea un iubit, nu mai avea logodnic, iar eu eram hotărât să îi ofer o amintire plăcută înainte de a pleca departe de casă – o noapte plină de pasiune.
Trecuse de miezul nopții când i-am propus să luăm o șampanie și să mergem la mine să mai ascultăm muzică. Anca a acceptat imediat, ne apropiaserăm unul de altul și o noapte împreună era ceea ce ne doream amândoi. Recunosc că băusem un pahar de vin în timpul mesei, dar trecuseră două ceasuri bune de atunci, așa că am riscat și m-am urcat la volan. Am ajuns acasă fără niciun incident, din fericire, și am pus șampania la rece. Am pus muzică și, așezându-ne pe sofa, am apropiat-o din nou de mine și am sărutat-o îndelung. Am uitat de șampanie… Am luat-o în brațe, am dus-o în dormitor și tot ce vă pot spune e că am trăit cea mai pasională noapte din viața mea. știind că era prima, dar probabil și ultima noastră noapte de dragoste, ne-am dăruit unul altuia cu patimă; ne trezeam din extaz doar ca să ne adâncim, cu și mai multă pasiune, în alt și alt extaz. Spre dimineață, am strâns în brațe făptura aceea mică și încântătoare, temându-mă parcă să nu dispară, ca un vis frumos, în zori de zi, și am dormit până târziu.
Greu m-am despărțit de Anca, prinsesem drag de ea și, cu siguranță, dacă ar fi rămas în Timișoara, am fi fost iubiți și acum. M-am oferit să o duc a doua zi acasă la părinții ei, în Buziaș, cu mașina mea, pentru că ea urma să plece peste patru zile înapoi în Spania. Mi-a spus însă că va pleca cu sora ei la Buziaș, că le va duce un prieten al surorii ei cu mașina. Era modul ei delicat de a nu prelungi agonia. Ce rost avea? Era mai bine să ne despărțim atunci. Urma să păstrăm amândoi în amintire acea noapte incendiară, dar atât. Am sărutat-o din nou la despărțire, copleșit la gândul că nu o voi mai vedea niciodată. Dar uite că acum, dintre toate studentele din Timișoara, eu urma să mă însor cu sora ei!
Pe Florina am cunoscut-o la câteva luni de la întâlnirea cu Anca. Mi-a spus că este din Buziaș și că are o soră în Spania, dar atunci nu am făcut nicio legătură cu Anca, mulți dintre prietenii și colegii mei aveau rude plecate peste hotare la muncă sau la studii, dacă ar fi fost ceva neobișnuit poate mi-aș fi amintit. Acum, văd bine că cele două surori seamănă destul de mult, dar, când am ieșit prima dată cu Florina, Anca devenise deja de domeniul trecutului, rămăsese doar o amintire frumoasă, și nimic nu mi-a dat de bănuit.
M-am îndrăgostit în scurt timp și, la nici două luni după ce ne-am cunoscut, i-am propus Florinei să vină să locuiască cu mine, în apartamentul meu. Am insistat, fiindcă o iubeam nespus și vroiam să fie clipă de clipă lângă mine. A fost de acord și, după ce am făcut și acest pas, îndrăgostit lulea, am cerut-o de soție. Eu eram în ultimul an de facultate, Florina era în anul doi și mă gândeam că asta era cea mai bună soluție. Așa m-aș fi simțit mult mai în siguranță, într-un mediu studențesc, știți și dumneavoastră, tentațiile sunt mari, iar eu vroiam să fie a mea și numai a mea.
I-am cunoscut pe părinții ei, am dus-o și acasă la părinții mei, în Arad, și ne-am logodit. Părinții mei s-au pornit să ne pregătească o nuntă mare, în Arad. Nunta e programată pentru vara asta. în martie, Florina mi-a spus că i-a telefonat sora ei, că vine acasă din Spania pentru câteva zile special ca să ne cunoaștem, urmând să se întoarcă din nou în vară, la nunta noastră. Sora ei venea cu avionul în Timișoara, iar noi urma să o așteptăm la aeroport, la începutul lui aprilie.
Ne-am dus la aeroport și chiar eram nerăbdător să-mi întâlnesc viitoarea cumnată. Dar am rămas fără suflare când am văzut că fata care s-a apropiat de noi și a îmbrățișat-o pe Florina era chiar Anca! Mi-a întins mâna și m-a privit pătrunzător în ochi, și-a ascuns și ea bine surpriza, iar atunci mi-a fost clar că va trebui să trăim cu acest secret. Nimeni nu trebuia să afle nimic.
Când am pășit în locuința mea, Anca s-a prefăcut că nu cunoaște locul și ne-a lăudat că avem o casă frumoasă, un start bun pentru doi viitori însurăței. Eu încă eram șocat și îmi venea mai greu decât Ancăi să țin secret faptul că ne cunoșteam. Anca a început să despacheteze, îi adusese surorii ei tot felul de lucruri care, spunea ea, îi sunt necesare unei viitoare mirese.
I-a propus Florinei să îi aleagă ea rochia de mireasă, să o cumpere în Spania, fiind sigură că va găsi ceva mai frumos acolo, pentru așa o ocazie specială. Ascultând-o, mi-am amintit de ziua în care am cunoscut-o și era tare supărată din cauza lucrurilor scumpe și de proastă calitate pe care le găsise aici.
M-am gândit că totuși nu întâmplător mă îndrăgostisem eu de sora ei. Acum observam că semănau bine, erau genul meu, ca să spun așa, și, dacă Anca n-ar fi plecat, cu siguranță aș fi rămas cu ea. Dar acum eram nevoit să tăinuiesc totul. La un moment dat, am rămas singuri. Florina s-a dus să răspundă la telefon în altă cameră, iar eu m-am grăbit să o întreb pe Anca ce mai face, dacă nu îi este greu printre străini. înainte să îmi răspundă la întrebări, mi-a spus să nu mai fiu emoționat, fiindcă încă mi se citea stânjeneala pe față și nu trebuia să dăm cu nimic de bănuit. Așa cum îmi spusese cu multe luni înainte, la despărțire, trebuia să ne mulțumim doar cu amintirea unei nopți petrecute împreună.
înainte să se întoarcă Florina în cameră, Anca mi-a mai spus că ea se bucură că vom fi cumnați, că sunt un om deosebit și sigur o voi face fericită pe sora ei. A doua zi, am dus-o pe Anca la Buziaș, la viitorii mei socri. Săptămâna aceea a trecut fulgerător și a sosit momentul să o conducem la aeroport, se întorcea în Spania. Prinsesem drag de ea, acum ca viitoare cumnată, și îmi părea rău că nu locuia mai aproape de noi. Abia aștept să vină din nou la vară, la nunta noastră, Anca e o fată pe care oricine și-ar dori-o în preajmă. Pe de altă parte, m-am obișnuit să trăiesc cu marele secret și vă asigur că nimeni nu va afla niciodată că am avut o aventură cu viitoarea mea cumnată. Trebuie să vă spun că mă bucur mult că o fată bună ca Anca va face parte din viitoarea mea familie. Restul e pură întâmplare… sau coincidență… sau soarta.