Tudor Arghezi - Biografia și Operele Poetului Român Nominalizat La Premiul Nobel Pentru Literatură

Unul dintre cei mai cunoscuți autori canonici din literatura română, a fost unul dintre autorii de prim rang ai perioadei interbelice și unul dintre poeții români nominalizați la Premiul Nobel pentru Literatură, care a lăsat amintire cele mai frumoase și emoționante poezii de Tudor Arghezi.

Cuprins:

Tudor Arghezi – biografie

Tudor Arghezi, pe numele său Ion Nae Theodorescu, s-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu, familie originară din Târgu Cărbunești, județul Gorj.

Studiile primare și secundare le-a făcut la București, la Școala primară “Petrache Poenaru” și gimnaziul “Dimitrie Cantemir”, apoi a urmat liceul “Sfântul Sava” tot din București. Încă de la vârsta fragedă de 11 ani este nevoit să muncească pentru a se întreține financiar, din cauza situației familiale, așa că oferă meditații.

La 16 ani, în 1896 are loc debutul literar al lui Arghezi, sub îndrumarea lui Alexandru Macedonski, în revista “Liga Ortodoxă”. Poetul publică poezia „Tatăl meu” și se semnează cu numele de I. N. Theodorescu.

Între anii 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la “Revista Modernă” și “Viața Nouă” pe care le semnează pentru prima dată cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Este nevoit să-și întrerupă studiile și se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila.

La 19 ani, Tudor Arghezi a intrat la mănăstirea Cernica, acolo unde a stat 4 ani, până în anul 1904, an în care a publicat împreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie, “Linia Dreaptă”, care a încetat să mai apară după 5 numere.

Din 1905 a început un lung șir de călătorii în străinătate, iar la 30 ianuarie 1905, Constanța Zissu i-a dăruit primul lui copil, pe Eli Lotar, dar pe care l-a lăsat în grija unei doici la Paris.

La Paris a ajuns și Arghezi îngrijorat, dar nu a stat mult timp și s-a mutat la Fribourg, unde a scris poezii și a participat la cursurile Universității Fribourg, însă după scurt timp s-a mutat la Geneva și a continuat să scrie poezii, timp în care s-a angajat în atelierul unui bijutier pentru a-și câștiga existența.

Tudor Arghezi – sursă foto: Wikipedia.org

Întoarcerea lui Arghezi în România

În 1910, Tudor Arghezi s-a întors în țară și a publicat lucrări în “Viața Românească”, în revistele lui N. D. Cocea “Facla” și “Viața Socială”, dar și în revista “Cronica”.

Cocea este persoana care a contribuit la succesul lui Arghezi și i-a publicat unul dintre primele poeme ale sale, “Rugă de seară”. A urmat o perioadă în care Arghezi a devenit un critic de artă valoros și a luat apărarea pictorului Ștefan Luchian.

După izbucnirea Primului Război Mondial, Arghezi a scris mai multe articole împotriva taberei politice conduse de partidul național liberal și a fost un susținător al unirii Basarabiei Vechiului Regat.

În perioada 1918 – 1919 a fost închis timp de un an împreună cu alți 11 ziariști și scriitori, printre care și Ioan Slavici, la penitenciarul Văcărești, deoarece colaborase cu autoritățile germane de ocupație și era acuzat de trădare.

În 1931 a publicat prima carte de proză, “Icoane de lemn”, iar în 1931 a publicat placheta de versuri “Flori de mucigai” și “Poarta neagră”. Începând cu 1943 apare romanul “Ochii Maicii Domnului” și urmează “Versuri de seară”, romanul “Cimitirul Buna-Vestire”, volumul de versuri “Hore” și romanul “Lina”.

Tudor Arghezi a murit pe 14 iulie 1967 și a fost înmormântat alături de soția sa, Paraschiva, în grădina casei din strada Mărților, loc care a devenit astăzi muzeu, menținut de fiica sa, Mitzura Arghezi.