2 comentariiTuia sau Thuja este un conifer din familia Cupressaceae, cunoscut și sub denumirea de Arbovitae au Arborele Vieții. Tuia are, în general, o dimensiune medie, tulpină dreaptă cu scoarță brun-roșcată, o coroană piramidală. Acest arbore este originar din America de Nord și Asia.
Cuprins:
Tipuri de tuia
Există mai multe tiputi de tuia, dar, cu toate acestea, la noi în țară o singură specie este răspândită. Unul dintre principalele motive este clima, pentru că anumite tipuri de tuia nu rezistă bine pe timp de iarnă, dacă sunt cultivate în exterior.
Tuia occidentală sau Smaragd
Cea mai cunoscută specie de tuia care se cultivă în România este tuia occidentalis Smaragd. În mod natural atinge înălțimi de până la 20 m, dar, pe plaiurile mioritice, deseori este întâlnită ca un arbust mic. E o specie decorativă, are frunze persistente, moi și așezate împrejurul lujerului, colorate în verde mat și verde pal.
Rezistă bine la ger, suportă semiumbra, dar crește mai viguros în condiții de luminozitate bună.
Tuia orientală
Este unul dintre tipurile de tuia care nu rezistă foarte bine la ger. Specia este originară din Asia și rezistă bine la secetă. Acesta este un tip cu dimensiuni ce poate atinge dimensiuni de 5, până la 10 m. Această specie de are coroana mai răsfirată, ramurile ascendente, de culoare verde închis pe ambele fete, cu lujerii dispuși în planuri verticale.
Tuia plicata sau tuia vestică
Tuia plicata provine din vestul Americii de Nord. Face parte din familia coniferelor și a fost găsită la altitudini chiar și de 2290 de metri. Acest tip ajunge să crească până la 65-70 de metri înălțime și să aibă un trunchi chiar și de 3-4m.
Tuia japoneză
Și thuja japoneză reprezintă ospecie de pomi coniferi ce pot crește în înălțime de până la 20-35m. Frunzele lor sunt mereu verzi, iar lemnul este unul foarte rezistent la apă, durabil și foarte des folosit în industria forestieră din Japonia.
Tuia coreeană
Un alt tip, foarte rar întâlnit în România, este tuia coreeană, care, după cum îi spune și numele este originară din Coreea. Este o plantă destul de rară. Puținele plante din soiul coreean sunt protejate prin lege atât în câteva parcuri naturale din China, cât și în Corea de Sud.
- Care sunt cele mai frumoase flori de primavara, pentru grădină sau apartament
Cum și când se plantează tuia
Este un arbust care nu necesită condiții speciale sau o îngrijire deosebită, motiv pentru care se poate planta atât primăvara, cât și toamna.
Distanța la care se plantează tuia este foarte importantă, mai ales în cazul în care se dorește obținerea unui gard viu. Pentru asta este nevoie de xemplare de 1,2-1,5 metri înălțime, care se vor pune la distanță de 80 de centimetri între ele.
Pentru plantare se sapă o groapă cu 10-15 centimetri mai adâncă decât rădăcina arbustului și care să aibă de trei ori diametrul ghiveciului în care planta a crescut.
La plantarea arborelui de thuja se poate adăuga, pe fundul gropii, un îngrășământ pentru conifere, 1 lingură pentru plantele de 1 metru, 2 sau 3 pentru plantele mai mari de atât. Groapa în care se plantează se umple cu apă și așteaptă să se absoarbă. Apoi se nivelează cu pământ. Odată plantat, arborele se udă de două-trei ori pe săptămâna
Pentru a-i păstra sănătatea, se pot efectua și trei stropiri cu insecticide anual – primăvara, la mijlocul și la sfârșitul verii.
Cum se înmulțește
Prin semințe– Înmulțirea prin semințe este considerată cea mai eficientă. Astfel se obține un număr mare de plante. Puieții obținuți din semințe pot avea forme și culori diferite, din cauza hibridării.
Prin marcotaj – Presupune îngroparea unei o ramuri mai joasă din planta mamă, în pământ. Această ramură va prinde rădăcini și va da naștere unei noi plante, moment în care poate fi separată de plantă mama.
Prin butași- Butașii sunt, de fapt, fragmente de lujeri parțial lemnificați, de până la 10 centimetri lungime. Butășirea se face din luna august, chiar și până în decembrie, în rasadnițe. Butașii se introduc la distanțe de câțiva centimetri între ei. Se udă periodic, astfel încât solul să fie mereu ușor umed. Iarna, plantele trebuie protejate cu folie din plastic. După circa 1 luna, 1 luna și jumătate, ramurile vor avea rădăcini și pot fi plantate.
Tuia îngijire
Tuia este un arbust rezistent la factorii de mediu şi la boli. Totuşi, această plantă are nevoie de condiții prielnice pentru a se dezvolta cât mai armonios.
Udare
Acest arbust are o rădăcină superficială şi este nevoie de o cantitate mare de apă pe perioada de secetă. Atunci când nu primește suficientă apă, se usucă de la exterior spre interior şi din partea superioară spre bază. Pe de altă parte, o cantitate prea mare de apă duce la asfixierea rădăcinilor şi chiar la putrezirea acestora. Pentru evitarea acestor probleme se asigură un drenaj bun.
Fertilizare
Acest tip de conifer nu are nevoie de fertilizare decât dacă solul este are și este lipsit de substanțe nutritive. Totuși se pot face tratamente pentru tuia cu îngrășământ special pentru conifere și se recomandă ca acestea să se facă primăvara devreme.
Când și cum se tunde tuia
Prin tăierea coroanei, se împrospătează aspectul și frunzișul . Precum pomii fructiferi, tuia se curăță îndepărtând ramurile uscate sau vârfurile prea crescute.
De asemenea, atunci când se tunde tuia, se pot corecta unele defecte de formă sau se pot obține forme deosebite, chiar spiralate.
Acest arbore se tunde o dată la doi trei ani, cea mai bună perioadă fiind sfârșitul iernii. În cazul în care arborele este plantat cu scopul de a forma un gard viu, atunci plantele trebuie tunse o dată pe an, în luna mai.
Cum se îngrijește tuia în ghiveci
Acest arbore nu rezistă, de obicei, perioade îndelungate în ghiveci. Dacă planta este încă insuficient dezvoltată și rădăcinile sunt superficiale, poate fi puă în ghiveci și protejată, astfel, de îngheț în timpul iernii. Însă, odată cu venirea primăverii, poate fi cultivat în grădină, unde rădăcinile se pot dezvolta în voie.
Totuși, există și tipuri de tuia ce pot rezista mai mult în ghiveci. Unul dintre acestea este tuia oriental, care are dimensiuni mai mici și se poate adapta.
Curiozități
Tuia mai este cunoscut și drept copacul vieții. Indienii au fost cei care l-au botezat arborele vieții, considerându-l un veritabil leac pentru multe boli. Indigenii preparau din frunzele arborelui diverse medicamente naturiste cu care tratau, în special, bolile de piele și anumite tipuri de inflamații.
Și în prezent, frunzele acestui arbore se folosesc în uz medicinal. Pentru asta se culeg frunzele, din care se prepară infuzie, decoct, tinctură. Preparatele din tuia obținute în medii protejate sunt recomandate în tratarea negilor, în combaterea parazitozelor intestinale, în tulburări de ciclu menstrual.
Vezi și care sunt cele mai cunoscute plante medicinale care se găsesc în România
- Ce flori de gradina poți planta, în funcție de anotimp