Turturica – legende și lucruri mai puțin știute despre această pasăre

Ce este și cum arată turturica

Turturica sau turtureaua este o specie de păsări ce are denumirea științifică de Streptopelia turtur. Este o pasăre migratoare, din familia columbidelor. Potrivit Societății Ornitologice Române, numele genului provine din cuvintele grecești streptos – răsucit sau colier și peleia – denumire pentru unele specii de Columbidae. Numele de specie – turtur- reprezintă o onomatopee, cu referință la sunetul pe care îl scoate specia.

Turturica are o lungime de 26–31 cm și o greutate de 150 g, este mai mică decât guguștiucul. Masculul este puțin mai mare decât femela. Corpul este subțire, coada alungită, aripile lungi și ascuțite.

Capul și creștetul capului la turturică sunt de culoare albastru-cenușiu. Penele din spatele capului prezentă adesea vagi margini. Spatele și tectricele au o culoare cafeniu-roșie, dar cu centrul penelor negru, dând acestei părți un aspect foarte solzos.

Recomandări

Castelul Peleș a ajuns o ruină în proptele. Casa Regală și Ministerul Culturii negociază molcom cine să rezolve problema care accelerează degradarea

Potrivit AJVPS, turturica are părțile laterale ale gâtului cu dungi albe și negre repartizate în 3-4 rânduri. Gâtul și pieptul sunt roz-violaceu sau cenușiu-roz. Abdomenul și restul părții inferioare sunt albicioase, mai deschise decât la guguștiuc. Coada este lungă, rotunjită, neagră, bordurată cu alb pe margini, cu excepția rectricelor centrale. Ochiul galben este înconjurat de un inel roșu. Ciocul este brun. Picioarele sunt roșu-vișinii.

În perioada împerecherii, masculul turturică scoate cunoscutele sunete ,,turr-turr-turr”, urcă în zbor glisant și coboară din nou. Cuibul ei este format din crengi prin care ouăle se întrevăd de jos. Este instalat pe copaci și arbuști, la înălțimi care variază între 1 și 5 m. În general, clocește o singură dată pe an.

• Descoperă cele mai cunoscute și interesante specii de păsări din România

Unde trăiește turturica

Turturica trăiește în jumătatea vestică a Palearcticii, de la Atlantic până în stepele Asiei centrale. În nord ajunge până în zona Țărilor Baltice, iar în sud cuibărește și în nordul Africii. Iernează în Africa Sub-sahariană .

În România, turturica cuibărește pe întreg teritoriul țării, în zonele de câmpie și dealuri joase. Sosește de obicei la începutul lunii aprilie și pleacă spre locurile de iernare în lunile august-septembrie. Este migratoare pe distanță lungă, iernând în Africa Sub-sahariană.

Recomandări

Primele clipe ale dezastrului din Spania. Șoferii din Valencia așteptau liniștiți la semafor | VIDEO

Cuibărește în păduri deschise de foioase din zone joase cu subarboret abundent din apropierea zonelor agricole, zăvoaie, desișuri de tufe cu arbori sau aliniamente cu subarboret abundent. În zonele de iernare este prezentă în zone semi-deschise, precum și stepă și semi-deșert; ocupă și habitatele cu plantații de măslin, palmieri, salcâm și tufărișuri.

Ce mănâncă turturica

Se hrănește în principal cu hrană de origine vegetală, în special semințe, pe care le adună de pe sol. Ocazional consumă și nevertebrate: insecte, pupe, râme și melci mici.

Puii sunt hrăniți de părinți o perioadă de patru săptămâni, apoi încep să zboare și își caută singuri hrana.

Legende și curiozități despre turturică

• Este o pasăre nesociabilă, sperioasă și greu de văzut, care se ascunde în frunzișuri, dar poate fi zărită în depărtare pe firele de telefon sau când se hrănește pe pământ. Formează stoluri mari la sfârșitul verii, când frecventează mai ales culturile de floarea soarelui. Sunt păsări monogame, trăind în perechi chiar când se întovărășesc în cârdurile de plecare. Când unul din parteneri e împușcat celălalt stă trist, îndoliat, fiind un „simbol al fidelității”.

Recomandări

Alexandr Stoianoglo, candidatul prorus la președinția Moldovei, sponsorizat cu bani din România. Afaceristul care i-a plătit o vacanță de lux

• Turturelele sunt pasări călătoare. Turturica se întoarce din locul de iernare pe la sfârșitul lunii aprilie. Cuiburile sunt făcute în gardurile vii sau în tufișuri. Ambii părinți participă la procesul de incubare și de hrănire al puilor.

• Majoritatea păsărilor beau apă umplându-şi ciocul cu apă și apoi ridicându-şi capul, pentru a permite ca apa din cioc să coboare pe gât. În schimb, turturelele aspiră apa prin cioc, la fel ca printr-un pai.

• Turturelele, la fel ca alte păsări, au o parte specializată a sistemului lor digestiv, în care stochează semințe, digerându-le încet mai târziu. Ele consumă, de asemenea, pietre mici care ajută la digestiea în pipotă. Asta le permite turturelelor să se hrănească cu multe semințe într-un timp scurt, reducând timpul în care sunt expuse prădătorilor.

• Turturelele au pene slab atașate de corp, ceea ce reprezintă un mecanism de apărare în cazul în care sunt atacate de un prădător. Astfel, penele se vor desprinde uşor, permițându-i victimei să scape.

• Turturelele mănâncă aproximativ 12 până la 20% din greutatea lor corporală pe zi, cam 70 de calorii în medie.

• O legendă spune că turturica își schimbă cuibul bun cu cel rău al gaiței. Odată s-a înțeles cu prietena ei gaița să se trezească amândouă în zori pentru a învăța cât mai multe ”limbi” ale păsărilor. Foarte zeloasă, nu s-a culcat deloc, a ațipit însă în zori, iar când s-a trezit, n-a mai putut auzi decât strigătele unei bătrâne care mâna vaca în ciurdă.

• O altă poveste populară spune că turiturica este o pasăre plăcută de Dumnezeu. E considerată a fi găina Domnului. Maica Domnului a luat cu sine două turturele când, după 40 de zile de la nașterea lui Iisus s-a dus la biserică

Urmărește-ne pe Google News