Nervii
Aici apar primele reacţii de răspuns la atacurile stresului. Prin intermediul canalelor nervoase, creierul transmite semnale către glandele responsabile cu secreţia de adrenalină, iar acestea favorizează eliberarea unei varietăţi de substanţe chimice în organism, printre care se numără epinefrina (adrenalina) şi cortizonul. Dacă rămân la nivele ridicate un timp îndelungat, acestea pot afecta memoria şi, mai mult, pot favoriza instalarea depresiei şi creşterea tensiunii arteriale.
Din păcate, chipul are foarte mult de suferit după perioadele lungi de stres. Aşa se explică apariţia unor riduri adânci, care îţi brăzdează faţa, la finalul unor evenimente stresante din viaţă cum sunt divorţul, scăderea bruscă în greutate din cauza unei boli sau folosirea medicamentelor antidepresive.
Musculatura
Şi tensiunea musculară, combinată cu celelalte efecte ale stresului asupra corpului, e periculoasă. Persoanele care-şi petrec nopţile lucrând, în loc să se odihnească, nu trebuie să fie surprinse dacă vor avea, după o vreme, contracţii musculare şi dureri de cap, de gât (în zona cefei) sau de spate (în zona umerilor sau a mijlocului). Trebuie să mai ştiţi că stresul cronic poate favoriza instalarea osteoporozei.
Respiraţia
În momentele superstresante respiri mai repede şi mai sacadat, introducând în plămâni o cantitate excesivă de aer. După un timp îndelungat, acest surmenaj provoacă o sensibilitate la infecţii a părţii superioare a sistemului respirator. În astfel de perioade, ca să previi îmbolnăvirea poţi lua vitamina C.
Inima
Stresul puternic, dar de scurtă durată, comparabil, de exemplu, cu cel pe care îl resimţi atunci când afli că ţi s-a născut primul copil, face ca inima ta să bată mai tare şi mai repede şi să crească tensiunea arterială. În aceste momente, descărcarea de adrenalină şi de cortizon stimulează organismul, inducând o stare de alertă. Este ca şi cum toate funcţiile organismului ar fi “biciuite” ca să meargă mai repede. Stresul de lungă durată, în schimb, provoacă micşorarea arterelor şi ridicarea nivelului de colesterol, crescând riscul apariţiei bolilor de inimă, atacului de cord şi infarctului.
Ficatul
Hormonii stresului favorizează la început producerea, de către pancreas, a insulinei, acea substanţă responsabilă de metabolismul glucidelor, care dă organismului impulsul de energie de care are nevoie. Atacul prelungit al acestor hormoni de stres epuizează la un moment dat rezervele de insulină, favorizând apariţia şi agravarea diabetului.
Stomacul
Stresul este vinovat pentru o mulţime de probleme care pot apărea dimineaţa: senzaţia de gură uscată, indigestie, greaţă, balonare şi gaze. Această stimulare a muşchilor intestinali poate duce la rândul ei, la diaree sau la constipaţie. Când aceste simptome devin cronice, creşte riscul apariţiei sindromului de colon iritabil, al arsurilor severe în piept şi al ulcerelor de stres cauzate de hipersecreţia gastrică.
Pielea
Stresul pe termen scurt poate avea efecte benefice asupra sistemului imunitar, ajutând corpul să lupte împotriva infecţiilor. Dacă este, însă, de lungă durată, are efecte contrare. De exemplu, determină încetinirea procesului de vindecare a rănilor, lăsând corpul pradă infecţiilor. În plus, distruge aspectul frumos al pielii, pentru că favorizează apariţia eczemelor şi a acneei.
Organele sexuale
Stresul poate micşora sau mări durata ciclului menstrual, îl poate întrerupe complet şi poate cauza dureri abdominale puternice. De asemenea, poate duce la scăderea libidoului şi apariţia disfuncţiilor erectile. În plus, nivelul ridicat de stres favorizează infecţiile vaginale. În timpul sarcinii, stresul prelungit poate afecta bebeluşul, care va fi predispus mai târziu la astm sau la alergii.
Potrivit psihologului Mihaela Sindie Weidinger (www.sindiestetclinic.ro), stresul ne ajută să supravieţuim în condiţii de criză şi, datorită descărcării de catecolamine (hormoni suprarenali), ne energizează.
“Foarte mulţi oameni sunt mult mai eficienţi în condiţii de stres. Starea de alertă pe care le-o induce stresul – dar numai dacă este de scurtă durată – îi ajută să-şi crească performanţele intelectuale (în perioadele de examene, de concursuri etc). Repetate, aceste perioade nu fac decât să conducă la epuizare fizică şi psihică”, ne-a explicat psihologul.