O altitudine ridicată este considerată cea peste 2.500 de metri. Persoanele cu o stare de sănătate foarte bună pot suporta călătorii rapide la înălţimi de 3.500 de metri. Nu este recomandat să călătoreşti la înălţimi mai mari de 3.500 de metri de la nivelul mării.
Cei care suferă de afecţiuni precum bolile de inimă sau de plămâni sau cei care manifestă o presiune arterială ridicată, trebuie să primească acordul medicului înainte de a călători la peste 4.000 de metri altitudine.
În cazuri foarte grave, răul de înălţime poate pune viaţa pacientului în pericol – cum ar fi edemul pulmonar (lichidul în plămâni) sau edemul cerebral („umflarea” creierului din cauza lichidului), care sunt şi trebuie tratate ca urgenţe medicale.

Simptome
– ameţeală
– durerea de cap
– lipsa apetitului, senzaţia de greaţă şi de vomă
– ameteală
-dereglări ale somnului
-oboseala sau senzaţia de sfârşeală
– mersul dezechilibrat.

Anumite schimbări au loc în organismul fiecarei persoane care călătoreşte la înălţimi ridiate. Acestea presupun:
– Lipsa de aer, mai ales în timpul efectuarii mişcărilor
– Respiraţie rapidă
– Urinare excesiva
Măsuri de prevenire
– consumă apa în cantităţi mari, deoarece corpul are nevoie de mai multă apă la altitudini ridicate. Asigura-te că ai tratat sau ai fiert apa înainte de a o bea.
-mănâncă suficient, chiar dacă nu ai chef sau pofta de mâncare. O dietă complexă şi bogată în carbohidraţi este cea mai bună alternativă pentru înălţimile mari.

 
 

Urmărește-ne pe Google News