Uliul porumbar – curiozități și lucruri uimitoare despre această pasăre răpitoare

Descoperă lucruri interesante și curiozități despre uliul porumbar:

Ce este și cum arată uliul porumbar

Uliu porumbar, specie a cărei denumire științifică este Accipiter gentilis, este o pasăre răpitoare de talie mijlocie din familia Accipitridae. Uliul porumbar are un penaj cafeniu-cenușiu pe spate, pieptul albicios cu dungi transversale întunecate, mai rare pe coadă, care are pene albe la rădăcină. Are coadă lungă, aripi scurte, late și cu vârful rotunjit. Tinerii prezintă pete lunguiețe pe abdomen.

Adulții de uliu porumbar au deasupra ochiului o sprânceană de culoare deschisă. Are un zbor rapid și foarte abil printre copaci, cu planări întrerupte de câteva bătăi dese din aripi, atacând și prăzi mai mari decât el.

Uliul porumbar are ochii mari, galbeni-portocalii, pătrunzători, sunt mărginiţi de arcade pronunţate, care au rol de protecţie faţă de eventualele zbateri ale prăzii în momentul în care uliul o sfâşie. Privirea sa este absolul impresionantă, de neuitat pentru oricine. Ciocul cu baza gălbuie şi vârful negru este scurt, puternic încovoiat, cu marginile tăioase pentru a smulge mai uşor din carnea prăzilor sale.

Recomandări

Emil Hurezeanu, la un pas de demitere. Cine e varianta luată în calcul la Externe de premierul Ciolacu SURSE

Lungimea corpului este de 55-61 cm, iar anvergura aripilor este de 98-115 cm, cu o masă corporală de 631-1364 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 11-12 ani.

Spre deosebire de genurile de păsări răpitoare amintite, care îşi petrec mare parte din activitate în zbor, stă deseori pe creanga unui copac, unde stă la pândă aranjându-şi penajul sau odihnindu-se.

Unde trăiește uliul porumbar

Această pasăre cuibărește prin copacii din mijlocul pădurilor, în arbori la șes ori în regiunea de deal, mai rar la munte în Europa, nordul și centrul Asiei, nord-vestul Africii, America de Nord și Mexic. Cuibărește în România și Republica Moldova, unde rămâne și în sezonul rece.

Uliul porumbar populează pădurile cu poieni mari și spații deschise adiacente, biotopuri în care aceasta vânează de preferință. Activitatea sa de pasăre de pradă se extinde în câmpii, pajiști mărginite de garduri vii, mlaștini și lacuri cu malurile împădurite. În general, evită totuși spațiile deschise de mari dimensiuni.

În unele țări, uliul s-a adaptat la mediul urban: în Rusia, în timpul iernii, în Olanda -Amsterdam, în Letonia -Rigași în Germania -Koln.

• Descoperă cele mai cunoscute și interesante specii de păsări din România

Recomandări

Amatorismul Casei Albe a lui Trump. „Signalgate” va trimite unde de șoc în aparatul de securitate al SUA și în aliații străini

Ce mănâncă uliul porumbar

Hrana constă de obicei din păsări de talie mică sau porumbei sălbatici, dar prinde adesea și rozătoare, reptile și chiar amfibieni. Ulii porumbari devin activi pentru reproducere din al doilea an de viață.

Puii sunt hrăniți de ambii părinți până învață să zboare și devin independenți. Are un zbor rapid și foarte abil printre copaci, cu planări întrerupte de câteva bătăi dese din aripi, atacând și prăzi mai mari decât el. Uliul porumbar atacă păsări și mamifere mici, mai ales din mediul împădurit.

Curiozități despre uliul porumbar

• Populațiile acestei specii au scăzut în perioada 1990-2000, dar au crescut în unele țări din Europa, astfel încât populația generală a crescut per total. În România, potrivit Societății Ornitologice Române, specia are o populație de aproximativ 5.000-7.000 de perechi cuibăritoare.
• Perechile de ulii sunt monogame și se formează de obicei pe toată durata vieții, perioada de cuibărit desfășurându-se în lunile mai-august când femela depune 2-4 ouă.
• Porumbarul se înfruptă deseori cu fazani, potârnichi, iepuri și în special cu porumbei.
• Puii de uliu devin independenți la aproximativ 65-75 de zile de la eclozare și părăsesc cuibul în căutarea hranei. Perechile au de obicei o singură pontă pe sezon, dar pot avea două ponte în cazul în care prima este pierdută.

Urmărește-ne pe Google News