Un film (lung) pentru retarzi

Filmul are doar o idee pe care o întoarce pe toate feţele timp de două ore şi 9 minute (!): bărbaţii spun una, femeile înţeleg alta. Scuze, am spus “idee”? Înseamnă c-am fost contaminat de film – prostia se ia. Nu doar că ceea ce afli sunt lucruri pe care orice adult care nu e handicapat mintal le ştie din viaţă, dar scenariul ţi le serveşte de mai multe ori (ca pentru retarzi, normal) în enşpe variante precedate de “vox populi”, în care oameni de pe stradă îţi spun fix ceea ce ştii deja şi urmează să vezi pe ecran.

Actorii care apar apoi (Jennifer Aniston cu manierismele ei, Ben Affleck cu benaffleckenia lui, Drew Barrymore cu banii ei investiţi în film ca producătoare şi această de-unde-au-scos-o Ginnifer Goodwin, cu figura ei bleagă de gospodină) le joacă foarte silitor, ca şi cum ar colora cărţi de colorat.

Se pare că literatura de acest gen se numeşte “utilitară”; filmul de faţă este utilitar doar în cazul în care vrei să te sinucizi la cinema cu o supradoză de platitudini. Trăim într-o lume în care relaţiile se fac şi se desfac mai iute decât îţi ia să scrii un email (până şi prinţul Harry a fost părăsit pe Facebook). Dar pentru a şti atâta lucru nu e nevoie de un doctorat în relaţii umane, nici de un film care se vrea comedie şi nu e… Daţi-mi “Totul despre sex”, considerat cel mai prost film din 2008 – la ăla măcar am râs!

Cum arată buletinul de vot pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie!
 

Urmărește-ne pe Google News