Acum, la 37 de ani, Roxana îşi dedică timpul salvând căţei, pisici, iepuri, porumbei şi alte animale abandonate pe stradă sau chiar la uşa ei. În zona unde locuiește, este cunoscută pentru faptul că nu poate trece nepăsătoare pe lângă un animal abandonat sau rănit. Așa că, adesea, vecinii îi fac „cadouri” vii.
Roxana a intrat în lumea modei la 13 ani, când părinţii au înscris-o la o agenţie de modelling din Braşov, iar la 14 ani a început să participe, pe cont propriu, la concursuri de miss în toată ţara. Apoi, la 18 ani, a intrat în agenţia Agressione Models, cu care a participat la festivaluri de modă şi concursuri de miss. În total, a participat la peste 60 de concursuri naţionale şi internaţionale şi a strâns o colecţie impresionantă de premii.
„Am o cutie de eşarfe de miss. Nu ştiu câte sunt în total, că nu le-am numărat“, spune ea.
Cele mai importante premii au fost World Bikini Model 2003, organizat în Malta (concurs pe care l-a câştigat ca „first runner up”) sau Miss Tourism Europa. După ce a câştigat World Bikini Model, a devenit chiar ea organizatoarea evenimentului pe România, cu licenţă, eveniment pe care l-a organizat timp de 12 ani.
Spune că perioada de concursuri a fost o experienţă frumoasă, unde fetele erau tratate ca nişte prinţese, dar a avut parte şi de experienţe neplăcute, când fetele erau obligate de organizator să participe la petreceri cu sponsori care îşi permiteau să le atingă.
„La un concurs în Grecia, una dintre fete a refuzat să meargă la petrecere, iar organizatoarea a scos-o efectiv din hotel. Era o copilă de 16 ani, fără niciun leu în buzunar, dată afară din cameră cu tot cu geantă. Şi atunci am închiriat o cameră la un hotel ieftin, le-am luat pe toate fetele şi apoi le-am dus la aeroport, ca să plecăm de acolo“, povesteşte Roxana.
După acel episod, Roxana a avut mult de suferit pentru că şi-a făcut un veritabil duşman din organizatoarea evenimentului, care i-a făcut apoi probleme cu cei cu care a colaborat pe partea de evenimente atât din afară, cât şi din România.
„Dacă ştii doar să râzi când ţi se arată un deget, probabil să ţi-e bine în lumea aia… Eu ştiu şi să zâmbesc când este cazul, dar în momentul în care ceva nu îmi place sau nu suntem tratate bine şi se încearcă să se treacă acea limită a bunului simţ, da, îmi iau geanta şi plec. Oriunde aş fi”, mărturiseşte Roxana.
„Nu mă duc la petreceri să se mănânce frişcă de pe mine”
A pozat şi în Playboy, în 2001, şi s-a certat cu cei de la revistă pentru că a refuzat să meargă la o petrecere.
„Da, am pozat în Playboy în 2001 şi am fost cea care s-a certat cu revista pentru că nu am vrut să mă duc la nicio petrecere Playboy. Eu am fost acolo ca fotomodel, am pozat, mi-a plăcut, dar atât. Nu mă duc la petreceri să se mănânce frişcă de pe mine şi să dansez în chiloţi”, a adăugat ea.
I-a plăcut perioada în care a participat la concursuri şi a făcut modelling, unde a colaborat cu cei mai renumiţi designeri români, însă nu a făcut compromisuri, chiar dacă a avut de pierdut.
„Mi-a plăcut să pozez, să particip la prezentări, la concursuri de miss, dar nu mi-a plăcut să plec apoi cu sponsorii în camere de hotel. Niciodată. Şi sunt foarte mulţumită cu ce am făcut pe propriile mele puteri”, spune Roxana.
„Eram în Ghana, în pustietate, cu o lanternă în mijlocul străzii şi un şofer cu mâna pe pistol”
Pe tinerele care vor să urmeze cariera de modelling le sfătuieşte să fie foarte atente cu cine colaborează şi să-şi ia întotdeauna măsuri de siguranţă, mai ales când pleacă la concursuri internaţionale în afara ţării.
„În momentul în care eu am hotărât să plec la un concurs în afara ţării, în Africa, Singapore, Malta etc, am contactat ambasadele României de acolo, am spus unde mă duc, cu cine mă întâlnesc şi unde o să stau, astfel încât oricând să pot fi găsită dacă, totuşi, se întâmpla ceva. Şi de asta spun, fetele să fie foarte atente cu cine intră în contact, să fie foarte sigure pe ele şi să nu-şi dea paşaportul“, a mai spus ea.
Îşi aduce aminte de un episod din Africa, în Ghana, când şi-a simţit pusă viaţa în pericol. În Ghana a ajuns ca invitată la un eveniment, la o comunitate de albi care au făcut un lanţ de hoteluri şi restaurante de milioane de euro într-o ţară extrem de săracă, în care oamenii mor de foame şi de malarie pentru că nu au bani de Malerone – 2 euro şi care dorm pe stradă în faţa acelor clădiri luxoase.
„Ne-au invitat la deschiderea restaurantului, pe mine ca şi câştigătoare a concursului de miss, încă o fată şi o DJ-iţă din Olanda. Oamenii s-au purtat foarte ok cu noi, însă la un moment dat eram noi trei fete, noaptea, pe un drum pustiu, cu un şofer care trebuia să ne ducă pe o insulă. Plecasem de la deschiderea unui hotel, era 4 dimineaţa şi într-o beznă de nedescris se vede o lumină a unei lanterne, în mijlocul străzii. Iar în acel moment, primul instinct al şoferului a fost să scoată un pistol din torpedou pentru că nu ştia dacă lanterna aceea era a patrulei de poliţie sau a unor tâlhari, care puneau tot felul de capcane, ca să te oprească şi să te jefuiască. Şi în acel moment m-am gândit: ce caut eu aici? Nici nu ştiu unde eram, undeva în Ghana, în pustietate, cu o lanternă în mijlocul străzii şi cu un şofer cu mâna pe pistol“, povesteşte Roxana.
Din fericire, lanterna din mijlocul străzii aparţinea unui poliţist, înarmat cu o mitralieră, care le-a oprit maşina şi le-a întrebat pe fete dacă sunt de bunăvoie în maşina omului. Apoi i-au lăsat să plece.
Lecţie de viaţă de la un rottweiler
Acum, la 37 de ani, Roxana îşi dedică timpul salvând căţei, pisici, iepuri, porumbei şi alte animale abandonate în stradă sau chiar la uşa ei. Este cunoscută în zona în care locuieşte pentru faptul că nu poate trece nepăsătoare pe lângă un animal abandonat sau rănit, prin urmare, vecinii îi fac deseori „cadouri” vii.
Spune că prima lecţie de viaţă privind animalele abandonate a primit-o de la un câine, un rottweiler, primul ei animal de companie.
„Rocky a fost, în 2001, primul patruped care a intrat în casa noastră. Înainte să îl aduc, mama nu atinsese niciun animal, niciodată. Era o mogâldeaţă de două kilograme şi ceva. Mama, când l-a văzut a început să ţipe, s-a urcat pe masă, ca să nu o atingă. Până când am plecat odată de acasă şi i-am zis că trebuie să-l plimbe pe afară, că altfel i se sparge vezica. Şi după ce a văzut că nu îi face nimic, de atunci i-a stat numai în braţe”, povesteşte Roxana râzând.
Rocky este cel care i-a adus primul maidanez acasă, pe Ursu, care era cel mai bun prieten al lui. Îl lua la plimbare cu ei şi îl lăsa să intre în curte.
După ce l-a pierdut pe Rocky, în cinstea lui, Roxana a început să salveze orice animal abandonat care i-a ieşit în cale, pisoi şi căţei aruncaţi la tomberon sau pe stradă, porumbei sau iepuraşi răniţi.
„Până într-o seară când Ursu nu a mai venit la plimbare cu noi. Iar Rocky a început să îl caute şi l-a găsit la marginea unui câmp, foarte rănit, infectat, zăcea. Rocky a început să latre, mi l-a arătat. Era prietenul lui cel mai bun, ceea ce pentru un rottweiler e mare lucru. Rocky l-a aşteptat să se ridice, l-am dus în casă, i-am pus tratament pe răni…Apoi, când s-a îmbolnăvit Rocky, Ursu a fost cel care i-a donat sânge. Stăteau amândoi pe mese… plângeam toţi, plângea şi medicul veterinar, iar ăştia doi se uitau unul la altul. Rocky a murit, iar Ursu a dormit numai pe mormântul lui”, povestește Roxana, emoţionată.
Acum, Roxana are doi câini şi două pisici, toţi maidanezi, dar şi un căţel de rasă Shih Tzu, pe nume Tao, toţi cinci fiind animale salvate de ea.
În urmă cu o lună a primit un nou „cadou” viu la uşă. O cutie cu şase căţei de aproape o lună, lăsaţi lângă maşina ei. Iar acum se străduieşte să găsească stăpâni pentru ei.
„Rocky a fost cel care mi-a arătat că există animale în stradă care suferă şi care au nevoie de ajutor, pentru că el mi l-a arătat pe Ursu. El ne-a făcut pe toţi să conştientizăm că sunt şi alte animale care au nevoie de ajutor, nu doar el, din casă“, a mai spus ea.
Şi-ar fi dorit să fie medic veterinar, pentru că îi place să se implice şi să ajute animale, dar mereu i-a fost rău când vedea sânge.
„Da, mă implic, îi găsesc, îi ajut, îi duc la medic pe banii mei, dar nu aş putea să-i salvez singură. Eu dacă postez pe Facebook o poză cu mine dezbrăcată am sute de like-uri şi share-uri, iar dacă postez o poză cu un căţel căruia îi caut stăpân, îmi dă mama like. Pentru că cei din lista mea nu sunt acolo ca să vadă ce căţei salvez eu şi atunci nu pot să îi ajut pe acei căţei decât cu ajutorul unor asociaţii care cu asta se ocupă“, a mai spus Roxana, care deseori a apelat la asociaţii precum Animals Need Us, Happy Tails, Milioane de Prieteni sau Care for Dogs.
Citește și:
CORESPONDENȚĂ LIBERTATEA DIN RAFINA, GRECIA | Satul care a ars în proporție de 80%. Peste 30 de oameni au murit și jumătate din case au ars
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!