ComenteazăVasile Gabriel are 47 de ani și este pasionat de mic copil de construcţia machetelor pentru nave. De altfel, îşi aminteşte că încă din primii ani ai copilăriei a fost fascinat de felul în care sunt realizate ambarcaţiunile pentru că în curtea bunicilor unde a crescut a aflat multe lucruri despre această meserie care mai târziu i-au fost foarte utile, după cum mărturiseşte. Şi asta pentru că a avut marea şansă ca bunicul său să fie foarte priceput în construcţia de bărci, împărtăşindu-i foarte multe lucruri din bogata sa experienţă.
„Am crescut într-o casă în curtea căreia se construiau bărci”
Astfel, copil fiind, a decis într-o zi să meargă la „Casa Pionerilor”, unde s-a înscris la cercul de navomodelism şi a deprins încet-încet tehnica realizării machetelor de nave, o profesie căreia i s-a dedicat ulterior cu foarte multă pasiune.
„Toate lucrurile cred că au plecat din clipa în care m-am născut, pentru că în primii şapte ani ai copilăriei, cei mai importanţi, am crescut într-o casă în curtea căreia se construiau bărci. Bunicul meu a construit bărci; practic sunt familiarizat cu atelierul şi cu bărcile dintotdeauna. Ulterior, pe la 10-11 ani, am căutat şi am găsit cercul de navomodele de la fosta Casa Pionerilor. Mi-aduc aminte că deja în 1982 participam la competiţii ca junior pentru Casa Pionerilor, iar ulterior, de prin 85-86 am participat la competiţii pentru Clubul Sportiv Universitatea până prin 1990 şi ceva, apoi lucrurile s-au schimbat un pic, am mers la competiţii mai puţin. De aici a pornit totul”, mărturiseşte Gabriel Vasile.
Nu a uitat nici acum modul în care, la „Casa Pionerilor”, a realizat prima sa machetă din carton, un velier de circa 30 de centimetri.
„Prima machetă a fost una din carton, exista un model tipărit, din care decupam piese şi le asamblam, se numea Pescăruş, era un velier micuţ, cred că avea 30 de centimetri, toţi copiii care veneau la Casa Pionerilor cu asta începeau: cu un foarfece şi carton, dar ieşea o machetă drăguţă care suscita interesul pentru pasionaţi”, spune, cu bucurie în glas, bărbatul.
Astfel, a început să facă tot mai multe modele de nave în miniatură, mai întâi acasă, iar la un moment dat a realizat că îşi poate transforma pasiunea pentru realizarea de machete într-o adevărată meserie din care să se poată întreţine. Nu i-a fost prea uşor la început, fiind nevoit să lucreze acasă machetele unde nu dispunea de un spaţiu adecvat, dar la un moment dat a reuşit să-şi facă propriul său atelier.
„De-a lungul timpului, mi-am transformat hobby-ul în job. Am lucrat acasă destul de puţin. Machetele complexe, sofisticate de campionat este adevărat că se lucrează mai bine acasă pentru că acolo ai parte de liniştea necesară. O perioadă am lucrat acasă, dar a trebuit să mă extind pentru că acasă nu îţi poţi permite să ţii un arsenal în balcon şi mai intri în conflict cu soţia care mai trebuie să facă curat şi atunci am făcut acest atelier”, afirmă, surâzând, Vasile Gabriel.
Căutat de constructorii de nave și de colecționari deopotrivă
Este o meserie rară cea de navomodelism, dar a reuşit în timp să se facă foarte bine cunoscut şi să primească foarte multe comenzi, iar în atelierul său din Valea Oraşului creează sute de machete de nave anual care ajung în ţară, dar mai ales în străinătate, fiind foarte căutate de către constructurii de nave, dar şi de către colecţionari. Este o afacere profitabilă, afirmă el: „Acum pot spune că sunt navomodelist profesionist. Am firma mea unde fac machete de nave, de toate tipurile, dar am făcut şi de avioane, autoturisme, trenuri”.
Face machete și pentru colecţionari privaţi, ce-i drept, mai puțin, dar în special pentru şantiere navale și pentru firme din Estonia, Danemarca, Norvegia, Olanda, Marea Britanie.
„Este o afacere profitabilă, se câştigă destul de bine. E greu de spus câte machete am făcut până acum, aş spune că sute de machete; numai anul trecut am lucrat 105 machete”, spune gălățeanul.
Mărturisește că procedura pentru realizarea machetelor de serie nu este deloc uşoară pentru că mai întâi trebuie realizată schiţa navei, după care se fac matriţele pentru componente şi apoi fiecare obiect de mici dimensiuni trebuie asamblat într-un tot unitar.
Deşi tehnologia a avansat şi este în pas cu aceasta, Vasile Gabriel spune că partea de lucru manual ocupă cel mai mult în realizarea machetelor pentru că fiecare obiect trebuie pus cu atenţie şi precizie la locul său.
„Prima dată se face planul, trebuie să vizionezi practic obiectul pe care vrei să îl construieşti, după aceea îl pregăteşti pentru construcţie, în faza aceasta intervin programele CAD, pe diverse paliere ale construcţiei modelului folosim softul dedicat, apoi le trimitem în 3D print, sunt diverse tehnologii de printare, folosim de fiecare tehnologia potrivită pentru fiecare obiect. Asta pe parte de calculator. După asta, intervine factorul uman, asamblare, pregătire, matriţe, se fac matriţe din cauciuc siliconic sau din fibră de sticlă sau tot felul de matriţe, se construiesc, apoi turnare. Partea de lucru manual reprezintă încă 60%”, afirmă el.
O afacere profitabilă – preţuri de la câteva sute la câteva de mii de euro
Este o afacere profitabilă pentru că machetele, în funcţie de dimensiuni şi complexitate, se vând cu preţuri de la câteva sute la câteva de mii de euro.
„Sunt machete de prezentare care ajung la expoziţii, nu poţi să mergi cu vaporul după tine. Apoi sunt machetele decorative, de exemplu şantierele le cumpără să le aibă şi să le ofere contractorilor, celor care au lucrat la nava propriu-zisă, dar mai sunt şi colecţionari şi pasionaţi. Eu am vândut şase deja unui colecţionar din Galaţi, el este pasionat, a făcut şi el două, dar ne-a comandat şi nouă”, spune Vasile Gabriel.
Nu are decât doi angajaţi cu care lucrează la realizarea machetelor în atelierul său, însă în total în procesul de fabricaţie sunt implicaţi 12 oameni.
„Asta înseamnă că doi oameni sunt implicaţi în faza de proiectare, cei care suntem aici ne ocupăm în principal de faza de montaj, sunt ceilalţi care asigură activităţile conexe, de exemplu caste de expunere, vitrimie, postamente etc”, mai spune el.
Vobeşte cu multă pasiune despre felul în care se construiesc machetele de diferite tipuri. Dacă în cazul machetelor de serie poate realiza în atelier în medie câte una la fiecare două zile, în cazul celor de colecţie construcţia poate dura şi câţiva ani.
„Ca dimensiuni, eu mă simt foarte confortabil când lucrez la scară foarte mică, la 1 pe 300 de exemplu multe dintre ele, dar am lucrat şi la 1 pe 100, 1 pe 50. la scara 1 pe 300 lucrez cu o lampă la 4.800 de lumeni pe fiecare lampă, iar în această încăpere am două astfel de lămpi cu care lucrez. Este foarte mult, dar trebuie să poţi să lucrezi o navă de colecţie, de genul aceasta, o navă din secolul 18, englezească, o navă de linie cu 50 de tunuri, la care am lucrat în cel mai mic detaliu. Am lucrat la ea vreo doi ani şi ceva, e lucrată în ultimul detaliu la scara 1 pe 300, nu am cunoştinţă să mai fi făcut cineva aşa ceva în lume. Eu îl aştept”, spune cu mândrie.
De altfel, printre navele de colecţie realizate de el se numără şi nava cu care Cristofor Columb a descoperit continentul american. A mers cu ea la campionatul european din Italia. Nu se simte ataşat de o navă anume, fiind pasionat mai mult de construcţia propriu-zisă a navelor, dar spune că i-ar plăcea să realizeze cât mai multe tipuri de nave de colecţie. Nu prea are însă timp din cauza contractelor pe care le are pentru machetele de nave de serie.
„Am o navă de care pot să spun că sunt încă îndrăgostit, dar eu mă îndrăgostesc repede şi îmi trece repede. Este o navă veneţiană pe care vreau să o fac, dar asta o voi face pentru mine, pentru sufletul meu. Am participat la câteva competiţii în Italia, Croaţia. La competiţii, mai mult la cele organizate la Galaţi, la ediţii ale campionatului naţional, şi la Constanţa, dar din păcate timpul nu prea îmi permite să ies la expoziţii”, mai spune el.
Profilul navomodelistului – calm, linişte sufletească și multă răbdare
Ca să fii însă un navomodelist bun trebuie să îţi placă această meserie, spune el, pentru că navomodelistul trebuie să aibă linişte, îndemânare şi talent.
„Despre profilul navomodelistului, eu zic că în primul rând are nevoie de linişte, trebuie calm, linişte sufletească, iar răbdarea este iar un element important. Iar mâna ţi-o controlezi, asta se dobândeşte, dar dacă îţi dai un pic mâna, lucrezi şi te obişnuieşti. Trebuie însă şi puţin talent. Trebuie să nu ai două mâini stângi cum se spune, deşi la propriu vorbind colega mea cu care lucrez e stângace la propriu, aşa cum eu pe partea cealaltă sunt ambidextru”, spune, în glumă, gălățeanul pasionat de navomodelism.
A încercat de-a lungul timpului să le insufle şi altora această profesie, iar o vreme a avut şi o colaborare cu Palatul Copiilor. De curând, i-a învăţat şi pe câţiva studenţi câteva dintre tehnici.
„I-am învăţat şi pe alţii să facă machete, am cochetat cu Clubul de la Palatul Copiilor vreun an şi cât am lucrat acolo, cu oamenii de acolo, am reuşit să avem o grupă de 30-40 de copii, ei sunt extrem de curioşi şi sunt receptivi la astfel de lucruri, chiar dacă tableta, calculatorul vin primele. Dar copiii sunt curioşi, vor să facă treaba asta. Prin atelierul meu s-au perindat 5-6 tineri, trecuţi de 20 de ani, studenţi, de la Facultatea de Nave care vin şi încearcă să îşi pună în practică ideile; i-am ajutat pe partea de modelism atât cât am putut pentru că încă la Facultate clubul de navomodele nu funcţionează, este în construcţie, se formează, dar încă nu s-a coagulat o echipă coerentă acolo şi atunci se pare că eu sunt ultima redută”, mai spune el.
În continuare, îşi doreşte să construiască un atelier dedicat copiilor şi tinerilor care să înveţe cum se construiesc machetele pentru nave, dar şi care sunt diferite tehnologii necesare viitorilor priectanţi.
„Intenţia mea este, chiar anul acesta, să fac un atelier special dedicat educării copiilor mai mici sau mai mari, pe linia asta, pe tehnico-aplicativă. Nu numai navomodelism, mă gândesc că pot să îi ajut să înţeleagă cum pot folosi programele CAD în construcţia unei machete, cum pot folosi tot felul de tehnologii cu care eu deja sunt familiarizat şi care sunt deja prezente şi vor fi din ce în ce mai mult prezente în viitorul nostru. Mie îmi place să cred că modelismul este o etapă în formarea a viitorilor proiectanţi. Este un element care poate să îi ajute, să înţeleagă cum funcţionează lucrurile”, încheie Vasile Gabriel.
Citește și: VIDEO| Câștigătorul MasterChef 2017, Radu Petrescu, face mâncare japoneză în stradă