ComenteazăPărinţii mai grijulii (şi mai informaţi) îşi sfătuiesc copiii adolescenţi ca, la prima întâlnire, înainte de primul sărut, “să mângâie” gâtul partenerului/ partenerei. Iar dacă dau de ganglioni proeminenţi, să renunţe la momentul tandru. Asta pentru că inflamaţiile din zona gâtului sunt unul dintre simptomele mononucleozei infecţioase, numită popular “boala sărutului”.
Se transmite şi prin veselă. Deşi nu e la fel de contagios ca virusurile care declanşează răceala sau gripa, Epstein-Barr rămâne, şi el, un virus de temut, fiindcă se transmite prin salivă şi prin mucus: în principal, prin sărut, dar şi prin veselă sau tacâmuri folosite în comun şi (deşi rar) prin tuse.
Simptomele te păcălesc. Trece destul timp, între patru şi şapte săptămâni, până când apar primele semne şi, oricum, ele pot fi înşelătoare: durerile de cap, inflamarea ganglionilor de la nivelul gâtului, durerea în gât, respiraţia dificilă sau oboseala pot fi puse uşor pe seama unei răceli oarecare, a unei faringoamigdalite… Şi atunci ce ai de făcut? Să te prezinţi la medic dacă simptomele nu cedează după câteva zile de automedicaţie clasică (analgezice, antitermice, ceaiuri medicinale recomandate de un farmacist). Doctorul te va trimite să faci testul Monospot (testul clasic pentru depistarea mononucleozei).
Cum previi contaminarea. Evită contactul apropiat (sărutul, chiar şi cel “nevinovat”, ca simplu gest de curtoazie) cu persoane a căror stare de sănătate nu o cunoşti. Şi nu te servi, cu nici un chip, de paharul sau de tacâmurile pe care le-au folosit acestea. Aminteşte-ţi că nu degeaba mononucleoza e una dintre infecţiile cu circulaţie intensă la grădiniţă şi la şcoală: cei mici au obiceiul de “a împărţi” între ei acelaşi măr, aceeaşi sticlă de suc… Învaţă-i şi pe ei să renunţe la aceste “gesturi de camaraderie”!
Care este tratamentul eficient. Pe lângă medicaţia care combate febra şi durerile, doctorul va recomanda măsuri generale de susţinere a organismului: repaus la pat, consumul unei cantităţi sporite de lichide, gargară cu sare şi o alimentaţie semisolidă (din cauza durerilor din gât), bogată în vitamine (legume şi fructe).
Riscul maxim: ruptura de splină
Cel puţin 3-4 săptămâni după debutul infecţiei cu virusul Epstein-Barr trebuie evitată orice activitate fizică, fiindcă una dintre complicaţiile severe ale acestei afecţiuni este splenomegalia (mărirea splinei) şi, supus la efort, acest organ se poate rupe.