„E minunat să vezi lumina zilei, pentru întâia dată, în sânul unei familii în adevăratul sens al cuvântului. E tot ce-şi poate dori un copil, să se simtă iubit, dorit, răsfăţat. Asta am simţit şi noi, eu şi sora mea mai mare. Căci părinţii noştri au facut tot ce le-a stat în puteri pentru ca noi să nu ducem lipsa de nimic. Şi aşa a şi fost, chiar dacă soarta ne-a zdruncinat familia, în urma cu mai bine de 5 ani.
Boala ucide fericirea
În casa noastra domnea liniştea şi armonia. Fiecare zi petrecuta alaturi de mami, tati şi sora mea, Ioana, era o binecuvântare. Dar, la un moment dat, în urma unor controale medicale amanunţite, tata a fost diagnosticat ca fiind purtator de virus al hepatitei B. Cu toate ca medicul de la Bucureşti, la care mergea la control periodic, ne asigura ca totul este bine, tati avea mereu stări de rău.
Situaţia lui s-a înrautaţit şi, dupa o vreme, mami a fost anunţata ca tata avea cancer şi ca zilele lui erau numarate. În câteva luni, aveam sa ramânem fara el. Din nefericire, pe 19 mai, în 2008, tata s-a stins şi, odata cu el, fericirea familiei noastre. Am pierdut sprijinul lui, l-am pierdut pe cel care ne ocrotea şi ne iubea enorm pe toate trei. Deşi nu-l mai avem alaturi, e mereu prezent în sufletele noastre şi îl simţim în preajma noastră, veghindu-ne.
Merită totul şi ceva în plus
Mama a simţit că a picat cerul pe ea. A suferit enorm, dar s-a ridicat şi a început lupta cu destinul. A dat piept cu greutaţile cotidiene, dând dovada de mai mult curaj şi de mai multa forţa ca un barbat. În ciuda ratelor de la banca, a neajunsurilor, ea a continuat sa razbeasca. Pentru noi! Caci nu e deloc uşor, mai ales în ziua de azi, sa cresti de una singura doua fete la facultate, sa le hraneşti, sa le plateşti cazarea şi întreţinerea şi sa le mai şi faci surprize. Ne este alaturi, ne susţine, munceşte pentru noi.
Şi chiar daca lacrimile îi inunda ochii, ea reuşeşte sa se bucure pentru fiecare succes al nostru şi ne înconjoara cu toata dragostea ei. De aceea eu vad în mama mea un model de femeie luptatoare, o învingatoare. Şi nu îmi doresc decât sa fim sanatoase, pentru ca sanatatea este ceea ce avem mai de preţ. Nicio suma de bani nu e suficienta atunci când e deja prea târziu. Şi sper ca mama simte dragostea şi recunoştinţa cu care îi rasplatim eforturile şi sacrificiile.”Elena-Adriana Neagoe, Sinaia