ComenteazăLa marginea comunei doljene Lișteava, localitate aflată la 70 de kilometri de capitala Olteniei, Craiova, în urmă cu mulți ani, mai multe familii și-au construit, precum cârtițele, case în pământ. Nu au de niciunele și pentru a le oferi copiilor un adăpost, au săpat pământul și gropile le-au transformat în locuințe. De-a lungul timpului, mulți dintre ei au reușit să scape de bordeiele de pământ și să își ridice locuințe adevărate. Însă, pe loc a rămas familia Zisu, care și acum, pe timp de iarnă, își tine cei cinci copii în groapa de la marginea satului, mergând seara la culcare în două paturi improvizate din butuci de lemne.
“Unii au mai fost la muncă în străinătate și au mai făcut bani. Al meu a fost și el plecat, dar n-a mai putut să muncească să ne construim și noi o căsuță cu banii noștri. Am primit ajutor de la primărie, de la Protecția Copilului. Dacă nu muncești, nu poți să faci nimic. Muncim și noi prin sat, vrem să facem un viitor mai frumos la copii, dacă nu facem noi, cine ne face?”, povestește Elisabeta Zisu.
În bordei, cei șapte membri ai familiei Zisu nu au de niciunele. Nici alimentare cu energie electrică, nici apă, nici căldură, dar nici ce să pună pe masă la cei cinci copii.
Două bordeie la marginea satului
Lângă bordeiul în care locuiește Elisabeta cu soțul ei și cu cei cinci copii, cumnatul femeii a făcut și el unul.
“Am vorbit să ne tragă și nouă lumină aici, dar să vedem. Un copil de-al meu l-am născut în întuneric”, a mai spus doljeanca.
Viața sub pământ nu este ușoară. Din cauza condițiilor insalubre, copiii se îmbolnăvesc adesea.
De câteva luni, reprezentanții Primăriei Lișteava și cei ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj au achiziționat materiale de construcție și lângă bordeiul în care locuiește Elisabeta Zisu a fost ridicată o cameră cu verandă.
“Și-a făcut și el loc aici ca să își crească copiii. A fost și el la muncă, dar nevastă-sa a făcut depresie și nu i-a lăsat pe cei mici cu ea acasă. Asta e viața la noi în Lișteava. Nu ne ajută nimeni cu nimic, decât cu promisiuni”, povestește femeia.
Pe frig, fără lemne
Deși au mai primit ajutor de la oamenii din sat, de la primărie și Protecția Copilului, familia Zisu a rămas fără lemne de foc.
Manu, unul dintre băiețeii familiei Zisu, merge la școală și, pentru că vrea să învețe, are și ce mânca dimineața.
“Fusăi și până la tata în vale să văd dacă are 50 lei să le iau la copii sirop, la ăsta mic îi curge și urechea, și nasul. Mi-e greu că nu am de niciunele dar nu avem ce face”, a mai spus Elisabeta.
La școală merg doar doi dintre copii, deși ar trebui să urmeze cursurile școlii primare și una dintre fete, însă nu are cărți și caiete, dar nici haine cu ce să se îmbrace.
Soții Zisu sunt dispuși să facă orice pentru a le oferi copiilor un viitor mai bun. Se luptă acum să le fie terminată camera de cărămidă și să le fie tras curentul în casă.
Bărbatul spune că multă lume a venit să ii vadă cum stau în bordeie, însă nimeni nu le-a întins efectiv vreo mână de ajutor. Toate cele șapte suflete trăiesc din alocația copiilor și din ajutorul social.