9 comentariiViolete de Parma sunt flori ornamentale de mici dimensiuni care se găsesc în diferite culori. În lumea întreagă există peste 800 de soiuri de violete de Parma.
Cuprins:
Scurt istoric al violetelor de Parma
Violetele de Parma au fost aduse în Italia din Portugalia, în jurul secolului al XVIII-lea. În ultima parte a secolului al XIX-lea, contele Filippo di Brazza a încrucișat mai multe plante obținând mai multe soiuri. Unele sunt încă disponibile și au nume spectaculoase, ale unor oameni celebri din trecut, implicați în creșterea violetei de Parma: Comte di Brazza, DUdine, Marie-Louise, Duchesse di Parme, Gloire de Verdun, Parma de Toulouse.
Două dintre soiuri au fost numite în cinstea Ducesei de Parma, Marie-Louise, a doua soție a lui Napoleon Bonaparte. După exilul lui Bonaparte pe insula Sf. Elena, ea a fost trimisă în Italia pentru a conduce ducatuș Parma. Acesteia i-au plăcut mult violetele, așa că i-a cerut femeii de serviciu să aducă câteva violete de Parma de la Paris, pentru grădinile sale.
În cinstea ei și cu sprijinul ei, călugării de la Mănăstirea Santissima Annunziata au produs primul parfum Violet pe care l-au numit Violetta di Parma. Următorul împărat francez, Napoleon al III-lea și soția sa Eugenia, au încurajat, de asemenea, comerțul cu violete în Franța și ulterior în Anglia, unde reginele și regii englezi au făcut același lucru.
Moda violetelor de Parma s-a răspândit în toată lumea și au fost cultivate pe suprafețe mari în Franța, Anglia și chiar în Statele Unite, în jurul New York-ului. Din păcate, violetele de la Parma au fost afectate de o boală teribilă la sfârșitul secolului al XIX-lea și aproape au dispărut.
Au fost înlocuite de pe piață cu soiuri mai dure obținute de celebrul cultivator de violete, Armand Joseph Millet. Una dintre ele a fost „Victoria” Violet, un soi din specia Viola odorata. Aceasta era cultivată în cea mai mare parte în Grasse – Franța pentru extragerea parfumului.
Violete de Parma – despre plantă
Violetele de Parma au frunze rotunde și acoperite cu perișori fini, de culoare verde pe partea superioară și maroniu închis pe partea inferioară. Textura frunzelor este cărnoasă și sunt plasate într-o forma circulară aproape perfectă.
Florile de violete de Parma sunt mici, delicate și acoperă o paletă largă de culori. Una dintre cele mai întâlnite varietăți este violeta de Parma mov, însă și cele cu flori roz, roșii, albastre, albe, pestrițe sau pătate sunt răspândite la noi în țară.
Cele mai populare varietăți de violete sunt Saintpaulia goetzeana, Saintpaulia inconspicua, Saintpaulia ionantha, Saintpaulia pusilla, Saintpaulia shumensis și Saintpaulia teitensis
Cum se înmulțesc violetele de Parma
Violetele de Parma sunt unele dintre cele mai răspândite plante de apartament, asta și pentru că se înmulțesc destul de ușor.
Înmulțirea violetelor de Parma prin semințe se practică foarte rar. În schimb, cel mai simplu și eficient mod de a înmulți violetele este prin tăierea frunzelor cu pețiol de 1-2 centimetri. Acestea se vor pune la înrădăcinat în substrat încălzit la 21-22 de grade Celsius. Acesta este format din turbă și nisip, în proporție de 1 la 1. Este important ca atunci când puneți frunza, să nu presați prea mult pământul, ci să fie bine afânat. Rădăcinile se vor forma în aproximativ 21 de zile.
Înmulțirea violetelor de Parma se mai poate face și prin despărțirea tufelor, atunci când frunzele s-au îndesit foarte mult.
În acest caz, planta se scoate din ghiveci si fiecare nouă rădăcină obținută se plantează într-un ghiveci separat, cu un diametru de 5-7 centimetri. Avantajul acestei metode este că planta cea nouă vă înflori după aproximativ două luni.
- Află totul despre orhidee – îngrijire și curiozități
Violete de Parma îngrijire
Plantate într-un ghiveci frumos pe care să îl așezi pe balcon sau în curte, violetele sunt foarte ușor de îngrijit și deloc pretențioase. Nu trebuie expuse direct în bătaia soarelui și nu trebuie udate frunzele, deoarece se pătează. În rest, violetele înfloresc bogat aproape tot anul și înfrumusețează în totalitate locul.
Solul folosit în ghivecele cu violete trebuie să asigure un bun drenaj, altfel plantele putrezesc.
Singurele pretenții ridicate ale violetelor de Parma sunt legate de tehnicile de udare. În primul rând, apa nu trebuie să ajungă pe frunze, pentru că le decolorează și le usucă. Aceasta se va turna în ghiveci sau în farfuriuța acestuia.
Pentru dezvoltare armonioasă și o înflorire abundentă poți să-i aplici și un fertilizant cu un conținut mai mare de fosfor. Atenție, florile care au o colorație slabă, semnalează lipsa nutrienților din sol. De asemenea, pentru a încuraja formarea de noi tije florale, poți să elimini toate florile uscate.
- Descoperă cele mai frumoase flori de primăvară pentru curte și apartament
Boli și dăunători
Cele mai răspândite boli ale violetelor de Parma apar din cauza condițiilor neprielnice de umiditate sau lumină.
Printre cei mai frecvent întâlniți dăunători se numără acarienii și afidele – paduchii de plante. Pentru aceștia se găsesc insecticide speciale în magazinele de specialitate.
De ce se îgălbenesc frunzele la violete de Parma
Îngălbenirea frunzelor este, adesea, cauzată de umiditatea scăzută sau de udarea necorespunzătoare. Pentru a asigura umiditatea perfectă poți plasa ghiveciul cu violete într-un ghiveci mai mare. În spațiul rămas liber poți pune mușchi, care vor menține umiditatea.
Decolorarea frunzelor sau pătarea frunzelor la violetele de Parma apare atunci când planta este plasată într-o zona foarte luminată. De asemenea, frunzele se pătează când sunt udate cu apă mai rece decât temperatura camerei.
Semnificația violetelor de Parma
Florile din familia Viola au fost totdeauna preţuite pe plaiurilor mioritice. Nume precum Viorel, Viorela, Violeta sau Viorica le sunt datorate. În popor Violeta sau Vioreaua este simbolul dragostei curate şi puternice. Violeta de Parma are un statut special, de floare nobilă ce mărturiseşte sentimente profunde, serioase, nobile.
În unele locuri, violetele sunt asociate cu mamele și maternitatea, în general. De aceea, în multe culturi au devenit un cadou perfect și tradițional la nașterea unui copil, dar și cu ocazia sărbătorilor dedicate mamelor.