Conform teoriei lui Einstein, viteza luminii în vid reprezintă valoarea limită a vitezei pe care o poate atinge un corp, indiferent de mediul în care se propagă.
Care este viteza luminii
Valoarea vitezei luminii exprimată în unități din Sistemul Internațional este de 299 792 458 m/s (metri pe secundă). În urma unor determinări experimentale de mare precizie, s-a demonstrat stabilitatea foarte mare a valorii vitezei luminii în vid.
Măsurătorile din laborator au demonstrat că variația vitezei de propagare pentru raze de lumină de culori diferite se încadrează în valori distincte ce reprezintă una la a 1014-a parte din valoarea determinată.
Simbolul vitezei luminii în fizică este “v”, iar pentru viteza luminii în vid se folosește simbolul cu literă mică “c”, mai rar “c0”. Simbolul provine de la cuvântul latinesc “celeritas”, care înseamnă “viteză”.
Viteza de propagare a luminii este de milioane de ori mai mare decât a sunetului și poate înconjura Pământul de aproximativ 7 ori pe parcursul unei secunde, dar și parcurge distanța de la Pământ la Lună în mai puțin de 1,3 secunde.
Prima încercare experimentală a valorii vitezei luminii, după mai multe încercări eșuate, a fost făcută de Ole Romer în 1676. Mai târziu, începând cu secolul al XX-lea, performanțele experimentale s-au îmbunătățit și astfel a fost permisă cunoașterea valorii vitezei luminii cu o eroare relativă de 3,34 x 10–7 %.
Potrivit teoriilor actuale acceptate, viteza luminii în vid este cea mai mare viteză posibilă din univers.
Află ce este și cum funcționează fotosinteza
Valoarea exactă a vitezei luminii
De-a lungul timpului, determinările cantitative ale valorii vitezei luminii au devenit tot mai precise, odată cu îmbunătățirea metodelor și dispozitivelor experimentale.
În anii 1940, măsurătorile efectuate au avut o eroare relativă de măsurare sub 0,005%. Mai târziu, rezultatele măsurătorilor convergeau spre valoarea de 299 792 450 m/s.
Știi care este legea lui Arhimede?
Fizicianul maghiar Zoltan Bay este cel care a propus, pe baza studiilor sale legate de stabilitatea și precizia de măsurare a vitezei luminii, înlocuirea etalonului unității de lungime cu un etalon ce este bazat pe definiția unității de timp și valoarea vitezei luminii.
Însă, în anul 1983 într-un congres ținut la Paris s-a adoptat o nouă definiție pentru metru respectiv: Viteza luminii în orice alt mediu decât vidul este mai mică decât c.
Factorul de micșorare a vitezei luminii este egal cu indicele de refracție al mediului respectiv. Anumite experimente au reușit încetinirea vitezei luminii până la 17 m/s.