Sadie Millard a plecat în martie, chiar înainte ca pandemia de COVID-19 să lovească puternic statul New York, în Bermude, la prietenul ei. Pe măsură ce restricțiile intrau în vigoare, americanca s-a gândit cum să facă să lucreze de la distanță.
Sadie este director administrativ la o firmă de brokeraj de pe Wall Street. Au trecut ceva luni de atunci și le-a mărturisit celor de la BBC că nici nu se mai gândește să revină în SUA în următoarea perioadă.
Vize și vise pentru nomazii digitali
Sadia a fost printre pionieri.
Numărul în continuă creștere al celor care cer prelungirea vizelor turistice le-a dat idei guvernanților. De la 1 august, oricine poate aplica pentru o viză de rezidență de un an în insulele Bermude, insule care se pot lăuda cu o vară eternă.
Programul ”Work from Bermuda” își dorește să atragă nomazii digitali și profesioniștii care pot să lucreze online pe insula din Oceanul Atlantic.
”Dacă lucrezi de acasă, te rog să iei în considerare și opțiunea de a lucra de la distanță din Bermude, pentru anul următor. Insulele Bermude sunt sigure, sunt prietenoase, sunt apropiate și sunt frumoase”, a ajunțat premierul David Burt prin Travel off path.
Programul îi vizează în special pe americani, cum este Sadie Millard, care deja a aplicat pentru program.
Bermuda este a doua insulă din Caraibe care a lansat viza pentru nomazii digitali. Cei din Barbados au fost primii, cu viza ”Remote Work”.
Singura diferență între insule este de cost: viza pentru Barbados este de 2.000 de dolari, în timp ce pentru Bermuda plătești doar 263 de dolari. Pentru a aplica ai nevoie de o asigurare de sănătate, iar întregul proces de selecție are loc online. În Insulele Bermude au aplicat deja pentru viză peste 100 de persoane.
sunt între București și Hamilton, capitala statului Bermuda, care face parte din Teritoriile Britanice de peste mări.
Lumea afacerilor, rezistentă la munca la distanță, este mult mai deschisă acum la acest concept. A fost obligată și de pandemie, bineînțeles. Chiar și după ce nu va mai exista niciun pericol epidemiologic, multe companii vor să le ofere angajaților opțiunea de a lucra de acasă, la alegere.
Ce condiții le pune Estonia nomazilor
Republica Cehă, Mexic și Portugalia au introdus vize în ultimii ani pentru freelanceri, iar acum, o țară baltică, Estonia, le calcă pe urme. Condițiile nu sunt însă atât de prietenoase ca ale țărilor calde din Atlantic.
Cei care aplică pentru Digital Nomad Visa în Estonia trebuie să plătească 100 de euro (120 de dolari), să aibă asigurare de sănătate și un venit de minimum 3.504 euro pe lună, arată BBC. De altfel, de multă vreme, poți să-ți înregistrezi cu ușurință afacerea în Estonia și să lucrezi de oriunde de pe glob.
Venitul minim, barieră pentru o parte dintre românii bine plătiți
Condițiile puse de Estonia rămân însă destul de greu de atins de români, chiar și pentru cei care lucrează, de exemplu, în sectorul IT, un domeniu în care salariile sunt printre cele mai mari și care permite ușor munca la distanță.
Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, la începutul acestui an, venitul mediu în IT în România era de 7.700 de lei, adică în jur de 1.500 de euro, cam jumătate din suma cerută de estonieni.
Această medie este dată însă și de veniturile personalului auxiliar din industrie.
Spre exemplu, un programator câștiga, în toamna anului trecut, între 1.000 și 3.000 de euro, în funcție de vechime și firmă, însă pe măsură ce urcă în funcții de conducere poate să depășească de 5.000 de euro lunar, scrie DC News.
Un programator arhitect, un teamlead (coordonează un grup mai mic, dar scrie și cod) poate trece de 3.500 de euro, potrivit unui top întocmit de eJobs România, în urma datelor playlab.ro.
Un alt factor pe care trebuie să-l ia în considerare românii care vor să lucreze de la distanță în altă țară este cel al costului vieții. De la chirii, la prețurile utilităților sau al alimentelor.
Potrivit platformei Numbeo, care colectează statistici legate de prețuri din lumea întreagă, costul vieții în Tallin este mai ridicat decât cel din București, cu procente care variază între 10% și 40%, în funcție de cel al chiriilor, alimentelor sau notei de plată la un restaurant.