Cuprins:
Unul dintre cei mai activi vulcani din această regiune este Santa Maria, care a oferit una dintre cele mai puternice erupții din secolul al XX-lea. Acest vulcan oferă vulcanologilor numeroase oportunități de a studia procesele vulcanice și dinamica internă a scoarței terestre în această regiune și nu numai. În cele ce urmează îți oferim cele mai interesante informații despre Santa Maria, una dintre cele mai fierbinți atracții din Japonia.
Vulcanii: ce sunt și de ce se numesc astfel
Termenul de „vulcan” se referă la o deschizătură de pe suprafața scoarței Pământului prin care magma (rocă topită), gazele, cenușa și alte materiale volatile din interiorul acesteia sunt expulzate în exterior. Vulcanul este o formațiune geologică cu o formă conică, ce a fost creată prin acumularea de materiale rezultate din erupția magmei.
Aceasta provine dintr-un focar situat la adâncime în manta sau în scoarța unui corp ceresc și iese la suprafață printr-o deschidere denumită ventră vulcanică, notează specialiștii de la National Geographic. Vulcanii sunt clasificați în trei mari categorii: activi, inactivi și dispăruți.
Vulcanii activi se confruntă cu o activitate regulată, cei inactivi se caracterizează prin faptul că nu au avut o activitate recentă, dar pot erupe oricând, în timp ce vulcanii stinși sunt acei vulcani inactivi, care este foarte puțin probabil să mai erupă vreodată.
Vulcanii sunt clasificați și după Volcanic Explosivity Index (VEI – Indicele Erupției Vulcanice), care poate avea valori între 1 și 8. În istorie nu s-a produs nici o erupție de tipul VEI-8. Vulcanii pot avea diverse forme și dimensiuni, în funcție de tipul, cantitatea și grosimea lavei, dar și de modul în care erupe.
Vulcanii scut sunt plați și mari, cei compoziți sunt înalți și abrupți, conurile de cenuşă sunt ovale cu o movilă adâncă, iar calderele sunt mari și rotunde. Oamenii din Antichitate credeau că vulcanii sunt controlați de zei. De altfel, cuvântul „vulcan” provine de la numele lui Vulcan, care era zeul focului în mitologia romană.
Ce este magma vulcanică
În urma erupției unui vulcan, în afară de fluxurile de lavă și norii de cenușă, se pot declanșa valuri tsunami, inundații, cutremure, flux piroclastic și alunecări de teren. Erupțiile pot produce pagube însemnate și pierderi de vieți omenești, distrug păduri și culturi, provoacă boli și pot otrăvi lacurile și râurile.
Magma este un amestec lichid alcătuit din minerale topite, gaze și fragmente de roci. Materiile topite și incandescente ies la suprafață printr-un crater, care poate avea diverse forme și dimensiuni, iar odată ce părăsește vulcanul și ajunge la suprafață se numește lavă. Aceasta poate atinge temperaturi de până la 1.250˚ Celsius și poate țâșni dacă există presiune sau pur și simplu curge din aerisire.
Cu cât lava este mai fierbinte și mai subțire, cu atât va curge mai departe. Cu cât lava este mai fierbinte și mai subțire, cu atât va curge mai departe. Când aceasta nu mai curge, ea se întărește în rocă numită rocă magmatică, potrivit Little House of Science. Conul vulcanului sau vârful se formează prin ridicarea scoarței sub presiunea gazelor și a magmei.
Vulcanii se găsesc de obicei la intersecția plăcilor tectonice, acele bucăți de pe suprafața Pământului care se îmbină întocmai ca un puzzle. De aceea, vulcanii sunt alimentați de activitatea tectonică dintr-o regiune, în special de mișcarea acestor plăci tectonice.
Fenomenul de erupție vulcanică
Termenul de erupție vulcanică definește acel fenomen prin care magma ajunge la suprafață și se produce atunci când scoarța terestră cedează chiar și la cea mai mică presiune. Erupția vulcanică este un proces lent și tăcut, iar în aceste condiții poate să treacă mai mulți ani pentru ca un astfel de eveniment de această magnitudine să se producă.
Punctele slabe sunt reprezentate de niște fisuri care își fac apariția la nivelul scoarței terestre ori de limitele dintre plăcile tectonice continentale. Adeseori, erupțiile vulcanice sunt însoțite de mișcări seismice, emisii de gaze, nori de cenușă, bombe vulcanice și lavă. Acestea sunt de două feluri: erupții efuzive și explozive.
Cele efuzive sunt acele erupții silențioase, care scot lava bazaltică la suprafață cu o viteză redusă, în timp ce erupțiile explozive sunt violente, iar în timpul lor materialele vulcanice sunt aruncate în aer pe distanțe foarte mari. Aceste erupții vulcanice pot crea formațiuni geologice impresionante, cum ar fi conurile vulcanice, câmpiile de lavă și craterele.
Lava poate fi săracă în silicat și foarte periculoasă pentru persoanele care locuiesc sau se află în apropiere de vulcan în momentul erupției. Erupția unui vulcan poate să debuteze printr-un jet fierbinte de gaze și de vapori de apă, urmat de expulzarea materialelor solide de diferite dimensiuni, după care lava poate să înceapă să curgă sub forma unor torenți ori a unor șuvoaie de foc pe marginile craterului.
Felul în care poate erupe un vulcan depinde de compoziția lavei și de cantitățile de gaze pe care acesta le conține. De asemenea, erupțiile mari pot bloca radiația solară și pot scădea temperaturile pe Pământ. Spre exzemplu, în 1991, vulcanul Pinatubo din Filipine a eliminat dioxid de sulf, care a format o ceață de acid sulfuric. Acest lucru a împiedicat cantitatea normală de lumină solară să ajungă pe Pământ și a scăzut temperatura globală cu 0,5˚ Celsius, mai notează Little House of Science.
De ce au loc erupții vulcanice în Guatemala
Guatemala este o țară situată în America Centrală, care este mărginită la nord și la vest de Mexic, la nord-est de Belize, la est de Honduras și la sud-est de El Salvador. De asemenea, din punct de vedere hidrologic, este mărginită la sud de Oceanul Pacific. Guatemala este una dintre țările cel mai greu încercate de erupțiile vulcanice din cauza faptului că se află în interiorul Cercului de Foc al Pacificului.
Aceasta este o zonă în formă de potcoavă, care se întinde pe o lungime de peste 40.230 de kilometri, de la vârful sudic al Americii de Sud, peste coasta de vest a Americii de Nord, prin Marea Bering până în Japonia și mai departe în Noua Zeelandă, relatează enciclopedia online Britannica.
Aici, tectonica vastei plăci tectonice Pacifică și cea a plăcilor mai mici din Filipine, Juan de Fuca, Cocos și Nazca creează mișcare și distruge plăcile litosferice (învelișul exterior al planetei, aflat sub și în jurul Oceanului Pacific).
Placa tectonică Pacifică este doar una dintre cele 20 de plăci aflate în continuă mișcare, ea deplasându-se în direcția nord-vest. De aceea, în această regiune au loc cele mai multe erupții vulcanice și cutremure în jurul Oceanului Pacific, fiind o zonă predispusă nu doar la cutremure sau taifunuri, ci și la erupții vulcanice. Pe teritoriul Guatemalei se află 33 de vulcani, mulți dintre aceștia încă activi.
Vulcanul Santa Maria: localizare și activitate
Santa Maria este un stratovulcan din andezite bazaltice, care s-a format în urmă cu aproximativ 30.000 de ani din roci rezultate din erupții vulcanice antice. Craterul de 0,5 km3 din flancul sudic al vulcanului expune o secvență spectaculoasă de fluxuri piroclastice și de lavă alternante și depozite de lahar (n.n. – tip violent de curgere de noroi sau de reziduuri compus dintr-un nămol de material piroclastic, resturi stâncoase și apă).
Craterul a fost format de o erupție pliniană masivă în 1902. În urma acelei erupții, în crater au început să se formeze domurile de lavă dacitică din Santiaguito. De atunci, complexul de domuri a crescut și include acum patru domuri, care totalizează peste 1 km3 de material. Domurile se ridică la mai mult de 500 de metri, în timp ce punctul maxim al vulcanului este situat la o altitudine de 3.745 de metri, relatează Geology.com.
Santa Maria este un vulcan activ situat în partea de vest a lanțului muntos Sierra Madre, în departamentul Quetzaltenango, la o distanță de 10 kilometri de orașul Quetzaltenango, care are o populație de aproximativ 180.000 de locuitori. În trecut, înainte de cucerirea regiunii de către spanioli în secolul al XVI-lea, acest vulcan era cunoscut sub numele de Gagxanul în limba locală Kʼicheʼ, care se traduce prin „vulcanul” sau „muntele gol”.
Complexul de dom de lavă este denumit Santiaguito și este încă activ și astăzi, cu peste 1 km3 de lavă eruptă până în prezent. Complexul de cupole de lavă are patru domuri principale, și anume El Caliente, La Mitad, El Monje și El Brujo. Ventilația activă în prezent este El Caliente.
Istoria erupțiilor vulcanului Santa Maria
Prima erupție a vulcanului Santa Maria care a fost măsurată s-a produs în octombrie 1902, a durat două zile și s-a soldat cu moartea a peste 5.000 de oameni. Aceasta a avut un indice VEI-6, fiind una dintre cele mai puternice trei erupții din secolul al XX-lea, după cele ale vulcanilor Novarupta (1912) și Pinatubo (1991).
Atât de puternică a fost această erupție încât norul de cenușă s-a ridicat lșa o altitudine de 4.300 de metri și a ajuns până în orașul american San Francisco, potrivit site-ului Universității din Oregon (SUA). Până atunci, Santa Maria fusese latent timp de cel puțin 500 de ani.
De asemenea, a fost una dintre cele mai mari cinci erupții din ultimii 200-300 de ani, astfel că locuitorii din regiune nu îl recunoșteau ca fiind un vulcan activ și nu se așteptau la o erupție. În plus, deoarece nu erau conștienți de activitatea vulcanului, aceștia nu au recunoscut activitatea seismică ca fiind o avertizare a unei erupții iminente.
În lunile premergătoare erupției au fost resimțite roiuri seismice în întreaga regiune, inclusiv un cutremur cu o magnitudine de 7,5 grade pe sdcara Richter, în aprilie. În acest cutremur au pierit aproximativ 2000 de persoane, iar mai multe biserici din regiune au fost avariate.
Din 1902, vulcanul Santa Maria a mai erupt în 1929, 1978 și 1990, conform Worlddata.info. Oamenii de știință și vulcanologii recunosc acum avertismentele de erupție și monitorizează orice semn de activitate. Erupțiile acestui vulcan sunt studiate pentru a înțelege pericolele și impactul unor posibile erupții în viitor.
Află informaţii interesante şi despre Vulcanul Sakurajima din Japonia!