ComenteazăÎn ziua în care și-a lansat prima carte pentru copii, celebrul istoric israelian Yuval Noah Harari atrage atenția într-un editorial publicat de ziarul britanic The Guardian asupra bombardamentului de mituri și dezinformări care se revarsă asupra acestora și explică de ce este atât de importantă studierea istoriei și de ce unele guverne se tem de asta.
„Nu putem să-i apărăm pe copii de istorie”, își începe istoricul Yuval Noah Harari editorialul din The Guardian, intitulat „To change our future, we should change how we teach history to children” („Pentru a ne schimba viitorul, trebuie să schimbăm modul în care îi învățăm istorie pe copii”, n.r.).
Textul apare în ziua în care Harari și-a lansat cea mai recentă carte, una scrisă în premieră pentru copii, intitulată „Suntem de neoprit. Cum am luat în stăpânire lumea”, și a cărei traducere în limba română a fost publicată de Editura Polirom.
„În Ucraina, milioane de familii și-au pierdut casele din cauza războiului lui Vladimir Putin. În Delhi, din cauza temperaturilor record de 50 de grade Celsius, copiii au stat închiși în case în această vară, neputând să studieze sau să se joace. Prețurile alimentelor sunt în creștere la nivel mondial, astfel că copiii din toată lumea suferă de foamete. Așadar, cu siguranță, e inevitabil ca următoarele generații să vrea să se confrunte cu marile întrebări: de ce există războaie? Care este locul nostru în natură? Ce sunt banii și de ce sunt ei atât de importanți?”, scrie Harari în deschiderea editorialului.
Istoricul israelian este de părere că cei mici au o curiozitate mai ascuțită decât adulții și, adesea, sunt mult mai serioși când pun astfel de întrebări. Iar copiii sunt expuși unor „narațiuni istorice false” prin care li se explică lumea.
„De la o vârstă fragedă, tinerii sunt bombardați cu mituri și dezinformări, nu doar despre evenimentele curente, ci și despre narațiunea de bază a însăși umanității – cine suntem, de unde venim și cum am ajuns aici”, scrie Harari.
Yuval Noah Harari este istoric, filosof și e considerat unul dintre cei mai influenți intelectuali publici din lume la ora actuală. Este autorul volumelor „Sapiens: O scurtă istorie a omenirii”, „Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului”, „21 de lecţii pentru secolul XXI” și „Sapiens: O istorie grafică”. Cărțile sale s-au vândut în peste 40 de milioane de exemplare şi au fost traduse în 65 de limbi.
„E vital să le vorbim deschis copiilor despre problemele mari”
Autorul mărturisește că el însuși a avut dificultăți în a expune astfel lucrurile, atunci când a scris această primă carte dedicată copiilor – „Suntem de neoprit”.
E vital să vorbim deschis cu copiii despre problemele mari, într-o manieră responsabilă și științifică, bazată pe dovezi, și nu pe o credință dogmatică”.
„Ceea ce am învățat din acest proiect este că e o treabă delicată să abordezi probleme importante pe înțelesul copiilor. Unele subiecte sunt distractive, precum explorarea vieții cotidiene a vânător-culegătorilor din Epoca de piatră, când oamenii trăiau în sălbăticie și copiii își petreceau timpul învățând să se urce în copaci, să urmărească animale și să facă focul. Dar alte subiecte sunt mai provocatoare. Să analizezi ce s-a întâmplat când vechii Sapiens s-au întâlnit cu Neanderthalii, de exemplu, duce la o discuție despre cum ar fi fost viața pentru un copil cu o mamă Sapiens și un tată Neanderthal, aducând în conversație și subiecte precum rasismul, războiul, genocidul și extincția”, scrie Harari în The Guardian.
Cartea va avea patru volume, iar în primul vorbește despre modul în care oamenii au ajuns să domine Pământul. Istoriile despre dezvoltarea umanității, dar și despre forța ei distructivă sunt însoțite de imagini care să le deschidă mintea şi să-i încânte pe micii cititori.
Esenţa istoriei: schimbarea în bine
Harari susţine că este esențial să le vorbim tinerilor despre partea întunecată a istoriei, însă trebuie să fim atenţi să nu-i speriem cu prea multe detalii morbide. Cum facem asta? „Un principiu călăuzitor este acela că ar trebui să amânăm să împărtășim descrieri explicite ale ororilor până când ascultătorul este suficient de matur pentru a le face față. În schimb, atunci când avem de-a face cu calamități sau nedreptăți, cel mai bine este să punem accentul pe nevoia de acţiune: indiferent cât de teribile sunt lucrurile, oamenii pot, de obicei, să facă o schimbare în bine. Aceasta nu este o iluzie, ci însăși esența istoriei”, explică istoricul în editorialul publicat de The Guardian.
Istoria nu este studiul trecutului sau pur și simplu o listă de războaie, dezastre și regi morți care au domnit cu mii de ani în urmă. Istoria este studiul modului în care lucrurile se schimbă
Yuval Noah Harari, istoric:
Harari spune că studiul istoriei este important pentru tineri pentru că în acest fel ei pot înţelege felul în care lumea se schimbă în timp, iar asta i-ar putea determina să fie chiar ei agenţii următoarelor schimbări. „Dacă credem că lumea a fost mereu la fel și că modul în care trăim acum este singurul mod de viață pentru oameni, atunci este normal să credem că schimbarea este imposibilă și că problemele cu care ne confruntăm sunt de nerezolvat. Chiar dacă lucrurile sunt foarte nedrepte, ce putem face? Așa este lumea, ne spunem noi înșine”, susţine Harari.
De aceea istoria este atât de puternică. Este cheia pentru a schimba lumea. Atât de mult, încât, în multe locuri, guvernele se tem de istorie.
Yuval Noah Harari, istoric:
Istoricul israelian arată că studiul ştiinţelor exacte, precum matematica sau fizica, nu a reprezentat niciodată o problemă pentru liderii lumii. „Dar multe guverne interzic oamenilor – şi în special tinerilor – să înveţe cel puţin anumite părţi din istorie”, susţine Harari. Astfel, istoria ajunge să fie o enumerare de regi morţi care au domnit cu mii de ani în urmă. Această abordare împiedică însă schimbările în societate, întrucât tinerii rămân ancoraţi în poveştile anacronice despre zei, naţiuni, bani şi dragoste.
„Pentru a obține o oarecare libertate față de aceste narațiuni și a ne comporta diferit, trebuie să înțelegem, în primul rând, cum au fost create și răspândite. Altfel, nu le vom vedea niciodată așa cum sunt: doar povești. Copiii care întreabă «De ce?» sunt o forță puternică ce poate zgudui din temelii aceste povești vechi”, explică Yuval Noah Harari.
Greaua moștenire a istoriei, pe umerii generațiilor viitoare
Istoria este o povară grea, susține Harari. Iar atunci când le este predată tinerelor generații, această povară este pusă pe umerii lor. Uneori, ca într-un gest de a preda ștafeta aceasta apăsătoare. „Poftim, puștiule, eu am cărat aceste lucruri până acum; din acest moment, e rândul tău!”, scrie istoricul.
„Un motiv mult mai bun de a preda istoria e să-i ajuți pe copii să se elibereze măcar de unele dintre temerile, iluziile și urile lor. «Vezi lucrurile astea, copile? Am rămas blocat cu ele mulți ani și m-au făcut să mă simt mizerabil. Ai grijă! Nu trebuie să le aduni și tu»”.
Sper ca istoria să devină un instrument care să elibereze oamenii, în loc să-i ţină captivi. Un instrument pentru a crea noi acorduri, în loc să perpetueze conflicte vechi. La urma urmei, scopul învățării istoriei nu este acela de a ne aminti trecutul, ci de a ne elibera de el.