Ziua Limbii Române – cum a apărut

Această sărbătoare a fost inițiată la propunerea legislativă a unui senator liberal în 2011. 

Legea a fost votată de Senat în ședința din 6 decembrie 2011 și de Camera Deputaților în ședința din 19 februarie 2013. Legea a fost promulgată de președintele Traian Băsescu la 13 martie 2013 și publicată în Monitorul Oficial la 19 martie 2013.

Astfel a fost legiferată ca zi festivă a României. În lege scrie că Ziua Limbii Române poate fi marcată de către autoritățile și instituțiile publice prin organizarea unor programe cultural-educative. 

Pe 31 august va fi arborat drapelul României cu ocazia Zilei Limbii Române. 

Ziua Limbii Române se sărbătorește şi în Republica Moldova, începând cu anul 1990. Declaraţia de Independenţă, adoptată în 1991, prevede că limba de stat în Republica Moldova este limba română, iar Constituţia, votată de către Parlament în 1994, când majoritatea o reprezentau agrarienii şi socialiştii, a stabilit că limba de stat se numeşte moldovenească.

„O altă lege stipula renunţarea la grafia chirilică şi revenirea la alfabetul latin, ambele acte legislative menţionând explicit faptul că limba moldovenească este identică cu limba română. 

Anul următor, la 23 iunie 1990, Parlamentul Moldovei a instituit ziua de 31 august ca sărbătoarea naţională «Limba noastră cea română», iar în 1994, denumirea sărbătorii a fost schimbată în «Limba noastră».

Cu toate acestea, sărbătoarea continuă să rămână cunoscută ca Zi a Limbii Române, rolul limbii române în calitate de limbă de stat a Republicii Moldova fiind consfinţit şi în Declaraţia de independenţă adoptată la 27 august 1991”, scrie Agerpres. 

La 30 martie 2023, „limba moldovenească” a fost înlocuită cu „limba română” în Constituția Republicii Moldova. Astfel, limba română a înlocuit sintagmele „limba oficială”, „limba de stat”, „limba maternă”, „limba noastră” prin care s-a încercat de-a lungul timpului evitarea denumirii corecte a limbii vorbite de cetățenii Republicii Moldova.

În Republica Moldova, circa trei sferturi din populaţie consideră româna ca limbă maternă, iar în Transnistria se apreciază că circa 30% din populaţie vorbeşte limba română.

Limba română este una dintre cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene. 

Cele mai frecvente greșeli gramaticale din limba română

Există multe greșeli gramaticale, însă în ultimii ani, unele dintre ele au devenit mai frecvente ca niciodată. De la folosirea lui „decât” în loc de „doar” sau „care” în loc de „pe care”, acestea sunt cele mai frecvente greșeli gramaticale.

„Mi-ar place”/„mi-ar plăcea”. Mulți oameni folosesc forma greșită a formei de condițional optativ a verbului a plăcea. Corect se spune mi-ar plăcea, iar forma corectă de infinitiv este a plăcea, nu a place. 

„Decât” în loc de „doar”. Mulți oameni nu știu că decât se folosește doar alături de negație. „Nu am decât un măr”. În alte sensuri, doar se folosește singur. „Am doar doi lei”. Când există construcții negative se folosește decât, spre deosebire de doar, care se folosește fără negație. 

Pleonasme. De la coboară jos, mai repetă încă o dată, avansați în față și multe altele, sunt doar câteva exemple de pleonasme folosite la ordinea zilei. Pleonasmul se referă la o greșeală gramaticală ce constă în alăturarea a două cuvinte sau expresii care repetă inutil aceeași idee. 

„Vroiam” în loc de „voiam”. Verbul a vrea este diferit de a voi. Mulți oameni folosesc vroiam, vroiai etc. Acest verb este o îmbinare a celor două. 

Se folosește corect eu vream/voi vreați/ei vreau. În schimb, a voi se folosește eu voiam/tu voiai/el voia/voi voiați/ei voiau.

Vroiam este o combinație între cele două verbe care este greșit folosită de către români. 

„Care” în loc de „pe care”. „Este cartea care am vrut-o”, o construcție complet greșită pentru că din ea lipsește prepoziția „pe”. În plus, prepoziția poate schimba sensul unei fraze/propoziții. 

„Ana are o prietenă pe care o învață să numere” – „Ana are o prietenă care o învață să numere”. Dacă în primul caz subiectul învață pe cineva un lucru, în cea de-a doua construcție, subiectul este învățat să facă ceva de către al doilea subiect.

„Ei însele”/„ele înșiși”. Folosirea greșită a pronumelor de întărire este frecventă. Un bărbat va spune întotdeauna eu însumi, în timp ce o femeie se va referi la ea ca eu însămi. La plural feminim este ele însele, în timp ce pluralul masculin este ei înșiși. Masculin este el însuși singular și ei înșiși plural.

În timp ce femininul singular este ea însăși, plural voi însevă și ele însele.

„Datorită” și „din cauza”. Spunem datorită când ne referim la o întâmplare fericită. Un mijloc prin care cineva a obținut ceva sau datorită căruia s-a întâmplat ceva bun. Nu se poate vorbi despre „un accident datorită vitezei”, ci doar „un accident din cauza vitezei”. 

Folosim „din cauza” pentru evenimente nefericite și pentru a acuza/a învinovăți o persoană/circumstanță/motiv etc.

„Servici” sau „serviciu”. Singura formă corectă, în limba română, este serviciu pentru toate înțelesurile acestui cuvânt. Forma servici este incorectă, indiferent de sensul pe care am vrea să îl atribuim.

„Aceeaşi” sau „aceiaşi”. „Aceeași” este forma singulară la feminin, în cazurile nominativ-acuzativ.  Astfel, spunem „aceeași fată”, „aceeași zi”, „aceeași carte” etc.

„Aceiași” este forma de plural, gen masculin, în cazurile nominativ-acuzativ. Corect este „aceiași câini”, „aceiași băieți”, „aceiași oameni” etc.

Urmărește-ne pe Google News