Libertatea: Ai făcut bilanţul accidentărilor suferite de când ai început să mergi cu motorul?
Dani Oţil: L-am făcut. Nu mi-am rupt niciodată nimic. Noi, cei care practicăm acest sport, facem hard-enduro ca sport. Căutăm performanţă. Nu încercăm să demonstrăm nimănui nimic. Probabil de asta am rămas foarte mulţi nevătămaţi. Evident că ne julim, ne învineţim, ne mai doare una, alta, dar ne-am obişnuit cu durerea. Într-o dimineaţă, de exemplu, mă durea tare umărul drept şi mă întrebam de ce. Apoi, mi-am adus aminte că la cursa din weekend nu m-a durut deloc. Cred că sportul ăsta e şi un bun medicament.
Care a fost cel mai grav accident şi ce urmări a avut?
Cel mai grav accident a fost cu una dintre motocicletele din trecut. A căzut într-o carieră de piatră 25 m în gol, iar eu am rămas agăţat de o stâncă. Uneori, mai visez momentul. N-a fost unul plăcut…
Ce reacţii au avut părinţii tăi la vederea vânătăilor şi a altor semne de “bună purtare”?
Mama se uită tot timpul lunea, la 8 fix, la TV. Indiferent de program, îşi rupe un minut. Ştie că în weekend am cursă sau antrenament şi pentru că nu o las să mă tot sune de verificare, aşteaptă “Neatza”. Dacă mă vede întreg, se linişteşte. Nici după zece ani nu s-a obişnuit!
De ce anume îţi este cel mai teamă când eşti pe motor, la concursuri?
Nu ai timp de temeri în cursă. Când oficialul îţi numără secundele la start, ţi se face curăţenie în cap. Mă gândeam, la ultima cursă, trecând pe lângă câinii unei stâne, că, în mod normal, la antrenament, i-aş fi evitat sau ocolit. La cursă, am trecut fix printre ei!
Ai făcut cursuri de prim ajutor?
Am citit mult despre prim ajutor. Am întrebat multe. Muntele nu iartă. Am învăţat asta din primul an. Pe munte îţi poţi face rău şi dacă nu respecţi reguli de bază, fără să te răneşti sau să pierzi sânge.
A învăţat de pe internet cum să călărească motorul
Primul contact cu enduro-ul al lui Dani Oţil a avut loc în 2007 şi a fost dragoste la prima vedere. Ajuns acasă, s-a uitat pe internet la tot felul de filme, apoi şi-a luat motor şi a plecat cu el prin munţi, încercând să imite ce vedea pe internet. După 3 ani, într-o discuţie cu un antrenor de enduro, Oţil a aflat că eforturile sale au fost în zadar. Nu făcuse nimic ca la carte!
«Haleşte» adrenalină şi în apă, şi pe patru roţi
E drept că marea pasiune a lui Dani e motorul, dar şi maşina şi-o munceşte la raliuri. Semn că n-o menajează deloc a fost o accidentare recentă – uşoară, ce-i drept -, petrecută la Sinaia, când a intrat într-un parapet. În afară de sporturile motorizate, şi “extremele” pe apă sunt pe placul matinalului, care, mai ales în vacanţă, se relaxează făcând wakeboarding.