Pe 9 martie 2006, aproape de Urziceni, un cumplit accident auto a curmat viaţa solistei cu cea mai bună voce feminină a rock-ului românesc. Laura Stoica s-a stins în anul în care urma să nască şi să se căsătorească cu iubitul ei, Cristi Mărgescu. Amândoi s-au înălţat către cer în acelaşi tragic moment. Mormântul solistei din Cimitirul ”Bellu”, alăturat locului unde se odihneşte genialul Amza Pellea şi actorul Cornel Vulpe, este mereu acoperit cu flori.
”Am avut o relație ca între tată și fiică”
Iar foștii săi colegi își aduc și acum aminte cu drag de ea. ”Am lucrat timp de zece ani cu Laura. Era singura solistă din agenţia de impresariat, singura fată şi cânta rock. Iar colegi i-au fost Iris, Compact, Holograf, Altar, Survolaj, Nicu Alifantis, Alexandru Andrieş. Între noi a fost o relaţie ca între tată şi fiică”, ne-a declarat Aurel Mitran, cel ce i-a fost impresar artistei, actualul manager al trupei Holograf.
Regrete… regrete
”Mi-aduc aminte cu plăcere de perioada când am fost alături de ea, la studio şi concerte, între 1998-2002. Laura era un artist excepţional, de un profesionalism cum rar întâlneşti.Îmi pare rău că s-a întâmplat aşa”, rememorează, la rându-i, și Remus Cartelean (chitarist, compozitor, ex-Laura Stoica Band).
Mugurel Vrabete (Holograf), fost coleg de scenă cu artista, este convins că Laura Stoica s-ar fi bucurat de un mare succes, dacă mai trăia: ”Am cântat de multe ori cu Laura, am făcut două albume împreună. A fost o persoană plină de viaţă. Regret că trebuie să vorbesc despre aceste amintiri la trecut. Laura era dezinvoltă şi dornică mereu să facă mai mult. Niciodată nu a făcut rabat de la ceea ce trebuia făcut pe scenă sau în studio. Ce şanse ar fi avut Laura acum!”