Marina Almășan, care a explicat cum a perceput ea comunismul, este una dintre cele mai cunoscute prezentatoare de la televiziunea națională.
Marina Almășan, care a fost căsătorită cu muzicianul Victor Socaciu, și-a amintit, pentru Libertatea, despre cum era Crăciunul în vremea copilăriei sale.
De asemenea, apreciata vedetă a făcut și o comparație despre cum este Crăciunul în zilele noastre.
„Crăciunul copilăriei?.. .Doamne, ce sărăcuț era și, totuși, atât de bogat. Era zăpadă. Era săniuș. Nu erau brazi de plastic, ci doar din aceia stufoși, care împrăștiau în modestele apartamente de bloc, mireasma pădurii, iar mai apoi ace multe pe covorul persan din sufragerie.
Nu era Moș Crăciun, era un Gerilă, care venea și el, ca și celălalt pe ger, dar un ger adevărat, neatins de încălzirea globală. Venea în ceas de noapte, și numai după ce pânda noastră, a copiilor, eșua într-un somn adânc. Sacul îi era ușor, mult mai ușor decât cele ale Moșilor de azi, și excela în cărți, portocale, bomboane. Câte o hăinuță-două. Bucuria era însă la fel de mare: pe atunci nu știam de telefoanele mobile, de internet, de tablete… Ne bucuram de nimicuri si mai ales de gândul că, în timp ce am dormit buștean, în casa noastră a pășit personajul cel mai drag al copiilor…
În casă mirosea obligatoriu a cozonaci și furam de pe masa mamei, pe ascuns, stafide și bucățele de nucă. Mă vedea, dar se făcea că nu mă observă, iar cozonacii ieșeau mereu al naibii de buni, nu precum cei din supermarket.
Acum Moșii sunt mulți și bogați. Căciulița roșie o poartă toți, începând cu directorii de companii și terminând cu casierele din supermarket. Toți cântă colinde, orașele clipesc din becurile prin care primăriile își câștigă viitorii votanți. Prin târguri de Crăciun, prețuri nesimțite iți recomandă mărfuri care au sau nu legătură cu Craciunul.
Televiziunile se bat în programe de sărbători, sufocând amintirea prăfuită a alb-negrelor desene animate ale copilăriei mele. Globurile în pom îți iau ochii, cu diversitatea lor. Sunt mici opere de artă, agățate de crengile din plastic. Pe vremea mea, erau doar colorate. Ieftine și totuși atât de vesele.
Iar bomboanele atârnate în pom se pleoșteau, dacă le strângeai între degete, pentru că, de regulă, după prima zi de spânzurat printre crengi, nu mai rămânea din ele decât ambalajul, căci, mișelește, eu și fratele meu, le goleam de conținut.
E mult mai bine acum. E mai multă bogăție, varietate. E alt secol, alt mileniu, alte așteptari… Și totuși, mi-e atât de dor de Crăciunurile fără griji ale copilăriei mele…”, ne-a declarat Marina Almășan.
CITEȘTE ȘI: