Marele compozitor şi chitarist (59 de ani) s-a reîntors după ani în oraşul său natal Buzău, şi singura legătură pe care o păstrează cu scena, o reprezintă un club de blues din localitate, unde mai vine cu chitara sa și festivaluri muzicale locale dedicate copiilor (Galați, Moreni, Târgoviște). Fost solist al trupei Sfinx, Cazan s-a apropiat mult de religie și rugăciune, ”deschidere către lumină” după cum numește orientarea sa artistul și refuză să mai apară în emisiunile de divertisment din cauza decandenței și simulărilor sexuale atât de prezente în coregrafiilor soliștilor din noul val muzical, atât de agreat de tineri.
Dacă înainte de ‘89 se număra printre puţinii artişti români ce susţinea turnee în țările occidentale (Danemarca, Finlanda, Austria, Belgia, Olanda), Laurenţiu Cazan s-a apropiat foarte mult de biserică şi, profesional, nu-şi mai doreşte să cânte în spectacole pestriţe, unde genurile şi artiştii sunt amestecaţi. Solistul preferă doar pub-urile de acasă, cu spectatori puţini dar educaţi şi fideli, și manifestări muzicale unde se poate ocupa de educația și formarea copiilor ce vor să devină artiști.
Unul din puținii poli instrumentiști din rândul vedetelor scenei muzicale (artistul cântă la vioară, pian muzicuță, pecuție și la chitară, cu o tehnică pe care el însuși a patentat-o), noua viață a lui Laurențiu Cazan se desfășoară într-un apartament de bloc, unde locuiește alături de iubita sa, de profesie economistă. În anii de după Revoluție, Laurențiu Cazan a locuit timp de cinci ani în Olanda.