Prezentatorul show-urilor “Românii au talent” (alături de Smiley) și “Vocea României”, de la PRO TV, are acum 43 de ani, dar amintirea admiterii la facultate îi e proaspătă în minte, de parcă s-ar fi petrecut ieri. Asta și pentru că a fost una cu peripeții, pe care n-ar putea-o uita nici dacă ar vrea!
“Admiterea la facultate a fost un moment marcant pentru mine și a reprezentat începutul meu că actor. În 1993 am dat examenul de admitere, însă tuturor celor care mă întrebau la ce facultate vreau să dau le spuneam că la Drept, iar acest lucru dupa ce am încercat să spun că la Teatru și toți îmi spuneau că nu am nicio șansă. Inclusiv mama mea știa că merg să dau admiterea la Drept. Când m-am înscris nu știam mare lucru, nu știam ce reprezintă de fapt acest examen, așa că am copiat tot repertoriul de la un coleg. Țin minte și acum și nu voi uita vreodată că la poezie lirică am trecut «Floare albastră», de Mihai Eminescu, pentru că știam 4 strofe din ea. În prima zi de examen, după ce le-am spus profesorilor tot ce știam, unul dintre ei m-a rugat să recit și «Floare albastră».
Am început entuziasmat, însă mi-am dat seama rapid că nu știam decât 4 strofe, așa că am trăit totul foarte intens, am plâns, am interpretat fiecare vers și, înainte cu două cuvinte să termin poezia, am primit felicitări din partea examinatorilor. Am plecat fericit din sala, gândindu-mă că am scăpat, însă nu a fost așa. A doua zi, după proba de dans, același profesor m-a rugat să mai spun poezia încă o dată, pentru că i-a plăcut foarte tare interpretarea mea. M-a bucurat acest lucru și am început cu aceeași încărcătură, dar de dată aceasta, nu m-a mai oprit nimeni și în momentul în care am ajuns la finalul celor 4 strofe, nu știam ce să fac… Așa că am făcut brusc o criză de tuse și așa am scăpat. Primul lucru pe care l-am făcut atunci când am ajuns acasă a fost să învăț «Floare albastră» cap-coadă. Nu mi-a mai cerut nimeni să o recit, dar eu o știu și acum”, ni s-a destăinuit Pavel, parcă într-o suflare.
A fost interesantă și întoarcerea acasă, pentru că Pavel se aștepta la o muștruluială sau măcar la un reproș din partea mamei (tatăl lui nu mai era, la acea vreme, s-a stins pe când Pavel avea 16 ani), dar doamna Bartoș a trecut cu eleganță peste faptul că fiul ei a mințit-o și a văzut partea plină a paharului – că e student: “Am primit rezultatele după două zile, eram fericit, intrasem pe la mijlocul listei, eram 11 care intraserăm. Când am plecat spre casă, pe tren, mă gândeam cum îi voi spune mamei că nu e Drept, ci Teatru, însă ea a reacționat foarte bine, fiind fericită că am intrat la o facultate, nu conta până la urmă atât de mult care anume”.
Care a fost traseul lui în lumea teatrului, după absolvirea facultății
În țară, Pavel a jucat la Teatrul de Păpuși Puck din Cluj, la Teatrul Național din Cluj, la Teatrul de Nord din Satu Mare, la Opera Română din Timișoara, la Teatrul Maghiar de Stat din Timișoara, la Teatrul Național din Timișoara. În București, a fost colaborator la Opera Națională, iar din 2001 este actor al teatrului Odeon. Iar la Odeon a ajuns datorită unei mari și îndrăgite actrițe, Carmen Tănase.
Angajat la Teatrul Odeon datorită lui Carmen Tănase. Apoi, au jucat împreună în seriale
Unul dintre oamenii care i-au influențat decisiv viața lui Pavel este colega de breaslă Carmen Tănase, minunata actriță care a cucerit mii de fani cu rolul Flăcăricăi. Ea l-a trimis la casting la Odeon, iar după ce au devenit colegi la teatru, au jucat împreună și în două seriale difuzate la Acasă TV, “Iubire ca în filme” și “Moștenirea”.
“În București, am avut șansa să o cunosc pe Carmen Tănase, la niște filmări, și mi-a spus că nu au tipologia mea la Teatrul Odeon și că va fi un concurs, dacă aș vrea să particip… Așa că, în 2001, m-am prezentat la concurs. S-au prezentat atunci în jur de 400 de actori tineri. Inițial, mi-am făcut foarte multe gânduri, însă în final, mi-am dat seama că trebuie să particip și că îmi doresc enorm să ajung acolo. Am plecat în vacanță, iar doamna Dorina Lazăr m-a sunat și mi-a spus că trebuie să mai merg pentru o ultima discuție, pentru că mă aflam printre primii candidați. Nu aveam unde să stau în București, însă le-am spus că am unde, că mă descurc și că e totul în regulă. Am stat la prieteni câte două-trei zile, în primele săptămâni în București, așa a fost”, a rememorat Pavel pentru Libertatea peripețiile de la început de carieră, punctând: “Mă bucur teribil că mi s-au întâmplat toate aceste lucruri, că am parte de colegi extraordinari și, mai ales, că fac ceea ce-mi place!”.
Pavel nu doar că s-a integrat perfect în echipa Teatrului Odeon, de cum a ajuns acolo, dar a și devenit unul dintre cei mai îndrăgiți membri ai trupei. În urmă cu doi ani, ne povestea cum colegii, știindu-l un tip cu umor, i-au copt o farsă de pomină de 1 aprilie…