Comoara ei, piesa de bază a colecției care poate rivaliza cu aceea a oricărui culegător și păstrător al tezaurului popular românesc, este o ie despre care îndrăgita folcloristă spune că are peste 200 de ani și o lucrătură unică, pe care nimeni nu se mai încumetă în ziua de azi s-o facă. Aceasta e păstrată la loc ferit, alături de restul iilor și costumelor strânse de prin țară de cântăreață. Trei șifoniere ocupă colecția ei impresionantă. Iar despre aceste piese vestimentare, care-i servesc drept costume de scenă, Ștefania Rareș spune că toate îi sunt dragi, dar la unele dintre ele se uită “ca la ceva sfânt”.
Ștefania Rareș are colecție de ii: unele sunt cusute de ea, altele, de sora ei!
Dragostea pentru ii i-a fost insuflată Ștefaniei Rareș în copilărie, când a început și ea să coasă. Originară din Bucovina, folclorista a deprins meșteșugul broderiei pe ii acasă, unde, la vremea aceea, fetele erau învățate de mici toate cele trebuincioase unei viitoare gospodine. Azi, are ii cusute de ea, dar și de sora ei, cu motive specifice zonei, geometrice sau florale.
Cele cu adevărat valoroase sunt cămășile vechi. Ne-a mărturisit că are una care a fost cusută în urmă cu peste 200 de ani! “Uitați-vă și dumneavoastă ce împunsătură are”, ne-a arătat interpreta ia ca o operă de artă, spunând, cu regret, că nu mai face nimeni așa ceva în ziua de azi.
O alta, ia de Ciocănești, satul-muzeu din Bucovina, îi e dragă pentru că este foarte veselă, o explozie de culoare. Însă cel mai aproape de suflet îi este, de departe, o ie de mireasă atât de veche, încât originea pare că i s-a pierdut în negura vremurilor. Delicatețea pânzei seamănă cu aceea a pânzei de păianjen, iar cusătura de pe mânecile largi e fascinantă. “Uitați-vă ce broderie se făcea pentru miresele din Bucovina! Este o ie pe care o îmbrac rar, pentru că este foarte veche. Și mă uit la ea ca la ceva sfânt. Este ie de mireasă, de domniță, cum ar veni”, explică Ștefania Rareș, impresionată și acum de finețea lucrăturii.
Din colecția interpretei mai fac parte costume cumpărate din sate, de la bătrâne: “Nu plec din poartă până nu îmi dă ia”, râde artista. Și admite că niciodată nu este refuzată, având în vedere aprecierea de care se bucură în toată țara.
Ștefania Rareș are colecție de ii: le spală de mână, cu săpun de casă
Recomandări
Babadag, oraşul nunţilor între copii. Explicaţia autorităţilor care nu intervin: „comunitatea e una închisă şi deseori refuză a comunica în limba română”
Ștefania Rareș, interpreta care a trecut prin momente cumplite când soțul i-a murit din cauza unei răceli netratate, ne-a dezvăluit și cum reușește să păstreze cămășile populare vechi atât de albe și să le ferească de semnele trecerii vremii. Având în vedere că le poartă foarte des – sunt, practic, costumele ei de scenă – este de mirare că s-au menținut imaculate. “Noi le păstrăm așa. Nu le băgăm în mașină, le spălăm pe fiecare separat. Plus că tot timpul eu le-am spălat cu săpun de casă. Și întotdeauna le spăl pe dos. Însă mai este ceva: eu după ce le îmbrac – pentru că și noi transpirăm -, a doua zi le spăl. Dacă le lași transpirate, se îngălbenesc. Și de-aia trebuie spălate cu foarte multă grijă”, a completat artista. În plus, toate sunt ținute la loc ferit de lumină, de praf, de fum, în dulapuri bine închise. Și, fie că stau pe umerașe sau împăturite pe raft, sunt ținute pe dos.
De când sunt la modă, s-au înmulțit și experții în păstrarea lor
Cum purtatul iilor este în tendințe de câțiva ani, comerțul pe această nișă s-a dezvoltat mult. De la o ie “tradițională made in China” de 30 de lei până la una cusută cu fir ce poate ajunge la câteva mii de lei, oricine vrea să arate că prețuiește portul popular o poate face. Odată cu piața, s-a lărgit și aria celor care vorbesc despre ii, a specialiștilor și amatorilor care dau sfaturi pentru păstrarea acestora. De exemplu, se spune că ia se albește dacă o ții câteva ore la congelator, într-o pungă; o altă modalitate de albire ar fi să ții cămașa 12 ore în apă rece cu bicarbonat de sodiu și zeama de la o lămâie; ori să o ții o noapte în zer și apoi să o speli cu săpun de casă.
La sate, femeile le spală în are liber, în copaie, și le întind afară, fie că e soare, fie că e ger. Unele păstrează o tradiție ceva mai veche, de a întinde iile pe sârmă în nopțile cu lună plină, fiindcă există superstiția că asta le-ar menține albe ca spuma laptelui…
Citește și:
Nico nu mai poate face copii. Dezvăluirile incredibile ale artistei