Veronica Măgureanu a povestit că tatăl ei parcă renăscuse după ce a suferit transplantul medular. O bronhopneumonie însă l-a făcut să-și lase din nou viața pe mâinile medicilor. Veronica spune că de data aceasta tatăl ei nu a mai avut norocul unor doctori la fel de profesioniști, ci de unii care i-au trimis tatăl în ghearele morții.
„Tatăl meu s-a îmbolnăvit de leucemie. Era palid la față, obosea foarte tare. Am fost cu el la medic, ne-au spus că e cea mai gravă formă de leucemie, una galopantă. A făcut transplant de măduvă, l-au tratat cu cu celule stem, tratamentul a reușit 100%. După un an de zile tatăl meu a făcut bronhopneumonie, care nu ni s-a părut atât de grav. nici nu m-am gândit că într-o săptămână am să-l pierd. Transplantul a avut loc după nouă luni de zile, a continuat cu chimioterapia. După un transplant, persoana este izolată, nu au voie vizitatori, strict medicii și asistentele. Dacă o muscă ar fi intrat acolo, ar fi murit. A fost în izolare completă. O echipă extraordinară la spitalul Fundeni. După transplant tatăl meu renăscuse, i-a fost dată a doua viață.
După aceea, cam la un an, a făcut bronhopneumonie. Am mers la spital cu el, am stat la spital cu el, i s-a administrat medicația care trebuia și care începuse să dea randament. La un moment dat doamna doctor care se ocupa de tata a plecat la o conferință, a rămas medicul de pe Terapie Intensivă (Înainte de transplant lui i s-a introdus un cateter la claviculă, pentru a-i administra medicamentele). Doctorița rămasă pe Terapie Intensivă era obligată să urce la Transplant să-i schimbe acest cateter, pe care am dat 26 milioane. Am cheltuit peste două miliarde pentru sânge, medicamente… Nu a costat nimic tratamentul.
”Măi femeie, ce nu înțelegi? Omul ăsta trebuie să moară! Lasă-l să moară!Nu-i mai administrez nici un medicament”
Această doctoriță l-a traumatizat teribil ca să-i bună acest cateter, în schimb rezidentul a reușit în două minute să i-l pună. A început să se simtă rău, l-au dus, l-au intubat, deși el era conștient. Îmi făcea semn să îi scot acel tub din gură. Această femeie inumană m-a dat afară din Terapie Intensivă. Eu de atunci nu am mai putut intra. Tuburile acestea se iau de la un om la altul. Nu se dezinfectează. Ni s-a spus că a intrat în depresie medulară. Sora mea a auzit o discuție cum că tatălui meu i s-au greșit analizele. Această doctoriță m-a tras de mână și m-a luat în cabinetul ei și mi-a spus:
„Măi femeie, ce nu înțelegi? Omul ăsta trebuie să moară! Lasă-l să moară! Nu-i mai cumpăra sânge de nebună! Eu oricum nu-i mai administrez nici un medicament”.
A murit din cauza virusurilor din Terapie Intensivă, de virusurile care colcăie în spital. Ei au vrut să mascheze acest lucru. Infirmiera care l-a dus la morgă mi-a spus că a deschis ochii de patru ori. Nu știu dacă era viu, probabil l-au dezactivat de la aparate.M-am gândit și la asta. S-au gândit: „Ce să-l mai las atâta și pe ăsta?”, a povestit Veronica pentru emisiunea ”Drept la țintă”.