Lorelai Mosnegutu, fetița fără mâini care cântă la pian, marea câștigatoare a competitiei „Românii au talent”, împreună cu mama ei, Viorica Parvan, au acordat un interviu live pentru Revista Avantaje. Cele două și-au spus povestea vieții.
Lorelai Moșneguțu, fetița fără mâini care cântă la pian și micile ei secrete. „Avem și un ritual nocturn”
“A fost un moment extraordinar. Nici acum nu realizez ca am câștigat Românii au talent. Prima mea deviză a fost la 4 ani- sunt frumoasă, sunt deșteaptă și voi ajunge celebră. Asta îmi repetam în fiecare zi în oglindă. Pentru fiecare problemă există cel puțin o soluție. A două mea deviză a fost la 7 ani – Cad de 10 ori și mă ridic de 20 de ori. Ultima deviză este trăiesc fiecare clipă. Dacă ne dorim cu adevărat un lucru, putem face orice. Talentul muzical mi s-a descoperit la grădiniță de către doamna educatoare. Niciodată nu am simțit marginalizare din partea oamenilor care m-au ajutat. Scriu deja la a 11-a carte. Fac și lucru manual. Dacă mă nășteam un copil sănătos, nu aș mai fi făcut aceleași lucruri, dar muzica ar fi rămas în continuare. Aș fi făcut altele, aș fi ieșit afară m-aș fi jucat. Eu iubesc tot ce este în jurul meu. Vreau, ca la 18 ani, să fiu înfiată de mama Vio. Până atunci nu se poate”, a declarat Lorelai Moșneguțu pentru Revista Avantaje.
Mai mult, Lorelai a dezvăluit ce va face cu banii câștigați la Românii au talent. “O sa studiez pedagogia la mine în Târgoviște. Cu banii câștigați o să-mi cumpăr un apartament cu mobilă personalizată, iar restul doresc să îi donez pentru copiii sărmani”, a mai adăugat Lorelai Moșneguțu.
Pe de altă parte, mama Viorica Parvan a făcut dezvăluiri emoționante despre viața alături de Lorelai. “Un copil când îți spune mamă te copleșește. Lupți foarte mult pentru copilul respectiv. De foarte mică i-am pus creionul și jucăriile în picioruș și am văzut-o foarte receptivă. De la 7 ani face canto. Chiar dacă mai am o fetiță cu dizabilități, pe Veronica, Alberta o ajută. Realizăm și cu ea, însă pașii sunt mai mici, pentru că este cu locomotor. Tot ce este legat de artă, de cultură, sunt terapii. Nu contează banii. Trebuie să înțeleagă toată lumea că ea nu luptă cuceilalți. E o luptă cu ea însăși. Ea urmează să cânte mai multe recitaluri de acum înainte. Acesta este rezultatul trofeelor. Cel mai greu moment a fost atunci când ea era mică și se trezea din două în două ore, pentru a bea apă. Acum se trezește și bea singură, cu bețișorul. În aproape 15 ani, a mers la medic o singură dată. Avem și un ritual nocturn. La ora 12 noaptea, punem o linguriță de miere în apă. La 18 ani o pot înfia, va rămâne în curtodia mea și după 18 ani. O ajut în continuare, să termine și facultatea”, a declarat și mama fetiței fără mâini.