Mihaela Ursuleasa s-a născut pe 27 septembrie 1978, la Braşov, într-o familie cu înclinaţii muzicale. La 12 ani a fost descoperită de celebrul dirijor Claudio Abbado, care i-a oferit o bursă de studii la Viena, deschizându- i practic calea spre grandioasele scene muzicale ale lumii. Talentul ei fantastic, capacitatea de adaptare la orice partitură şi interpretarea originală au plasat-o apoi pe Mihaela Ursuleasa pe orbita talentelor de talie mondială, românca devenind clienta fidelă a marilor filarmonici şi a premiilor de ţinută. Pentru că mama sa, Puica, nu are mari posibilităţi financiare, prietenii Mihaelei şi întreaga lume artistică vieneză au demarat o amplă acţiune de strângere de fonduri prin care familia regretatei pianiste să poată depăşi acest moment dramatic.
Conform unor apropiaţi, trupul pianistei va fi repatriat şi înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală, unde familia are un cavou.
A murit la fel de ciudat precum Clara Haskil
Moartea Mihaelei se află într-o stranie legătură cu cel mai mare succes al său, Marele Premiu la concursul Clara Haskil, câştigat în 1999. Considerată una dintre marile pianiste ale epocii, Clara Haskil (1895-1960), o româncă născută la Bucureşti, a murit pe 7 decembrie 1960, pe peronul gării din Bruxelles (Belgia). Clara s-a împiedicat şi s-a izbit cu capul de peronul de beton, suferind un grav traumatism cranian, care i-a şi provocat decesul, câteva ore mai târziu!
«Profesoara mă bătea şi înainte de concert!»
Într-un interviu acordat ziarului Ziua, Mihaela a povestit traumele la care a fost supusă, când nu avea încă 10 ani, de Stela Drăgulin, profesoara sa. “Mie mi-era frică să nu mă bată. Era o practică obişnuită. Singura explicaţie pe care o primeam era «nu ai cântat bine». Nu mai continua, nu-mi spunea ce am făcut greşit, pac, o palmă. Or, pentru un copil e groaznic să-l pedepseşti fără să-i spui cu ce-a greşit de fapt. Pe mine mă bătea şi înainte de concert. Intram în lacrimi pe scenă”, mărturisea Mihaela.