Mai exact, expoziția „In memoriam Șerban Ionescu”, alcătuită din mai multe portrete ale actorului, de diferite dimensiuni și tehnici artistice, realizate de artistul plastic Valeriu Mladin, a fost vernisată în locurile unde a urcat pe scenă, de la Teatrul de Comedie la Teatrul Odeon. Ultimul teatru care a găzduit uriașul talent al marelui actor a fost Teatrul Național I.L. Caragiale, acolo unde spectacole precum „Eduard al III-lea” sau „Livada de vișini” l-au avut în distribuție. Ultimul spectacol în care actorul a fost prezent, chiar și după ce s-a îmbolnăvit, a fost deja celebrul „Dineu cu proști”, regizat de Ion Caramitru, unde îl avea ca partener pe Horațiu Mălăele.
De altfel, o coincidență stranie a făcut ca în ziua comemorării lui Șerban Ionescu la TNB să se joace chiar „Dineu cu proști”, acolo unde rolul actorului dispărut prematur a fost luat chiar de regizorul și actorul Caramitru. Acesta, prezent la evenimentul care a avut loc la Sala Media, plină ochi cu prieteni și admiratori ai lui Ionescu, a subliniat acest fapt, rememorând amănunte tulburătoare din existența colegului și prietenului său, din ultima perioadă a vieții acestuia.
„Vă pot povesti, amintindu-mi cu dificultate de telefonul pe care mi l-a dat și mi-a spus: „dragul meu, trebuie să faci ceva, eu nu mai pot să joc. Sunt foarte bolnav. Seara trecută când am jucat a trebuit să fiu ajutat să mă ridic de pe scenă, lucru care este penibil. Nu mai pot să urc pe scenă”. Erau încă trei spectacole vândute deja. Eu fiind cel care a pus în scenă piesa, am reușit cu eforturi mari să salvez cele trei spectacole în speranța însănătoșirii lui. Lucru care nu s-a întâmplat. Și iată-mă înlocuindu-l în această seară pe Șerban Ionescu. Până la o vreme purtându-i și costumul, lucru foarte delicat și foarte sensibil pentru natura mea subiectivă”, a mărturisit Ion Caramitru, încă vizibil tulburat.
Directorul TNB a mai subliniat că a fost onorat de prietenia pe care Șerban Ionescu i-a acordat-o, acesta mergând până în ultimele zile de viață, atunci când actorul se confrunta cu efectele devastatoare ale bolii incurabile de care suferea.
„Mutându-se într-o casă unde a fost îngrijit cu sfințenie de cineva care l-a iubit foarte mult, și martor ocular fiind cu acest tip de sentimente, am putut vorbi cu el chiar și atunci când nu mai putea articula, ci doar gesticula sau doar vorbind din ochi și răspunzând cu clipiri la întrebări, cât de bărbătește a dat piept cu moartea. Ultimele momente articulate ale zilelor lui au fost când eu, întrebându-l cum se simte în ziua aceea, el mi-a răspuns cu greutate: „Se agravează!”. Într-adevăr, boala lui a fost galopantă, nici azi nu știm exact despre ce a fost vorba și în mod fulgerător, Teatrul Național, teatrul românesc și filmul românesc au pierdut un mare artist”, a mai adăugat Caramitru, înainte de a urca pe scena Sălii Mari, în „Dineu cu proști”.
După discursul acestuia a fost vernisată expoziția de portrete realizate de Valeriu Mladin, în prezența criticului de artă Pavel Șușară și a fostului director al ICR, Radu Boroianu. Tablourile prezentate îl ilustrează pe Șerban Ionescu în mai multe ipostaze în care l-a portretizat prietenul său, fără ca actorul să îi pozeze direct. A urmat ulterior proiecția unui film documentar dedicat lui Șerban Ionescu, realizat de o echipă a TVR. La final, cei prezenți, printre care s-au remarcat Daniela Nane și Adrian Cioroianu, Brândușa Novac, Nae Caranfil, dar și mai mulți actori ai TNB, au ciocnit un pahar de vin în amintirea celui care a fost cunoscut de publicul larg drept „Ion” din filmul „Ion – blestemul pământului, blestemul iubirii”, al lui Mircea Mureșan.
Şerban Ionescu s-a născut pe 23 septembrie 1950 în Corabia. Și-a petrecut copilăria între Braşov şi Caracal, unde tatăl său lucra. A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă şi după patru încercări a intrat la teatru. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică la clasa lui Amza Pellea. La terminarea facultăţii a fost repartizat la Teatrul din Petroşani, unde a interpretat numeroase roluri precum: „Locţiitorul” de Horia Lovinescu, „Pluta Meduzei”, regia Florin Fătulescu, „În căutarea sensului pierdut”, regia Florin Fătulescu. Teatrul din Petroşani a fost o rampă de lansare pentru Şerban Ionescu, care a jucat ulterior la Teatrul Mic şi Teatrul din Sibiu, la Teatrul de Comedie și la Teatrul Odeon, iar din 2001 a putut fi admirat în producţiile Teatrului Naţional Bucureşti (TNB), al cărui actor a fost până la sfârşitul vieţii sale. În ultimii ani a jucat în spectacolele: „Dineu cu proşti”, „Eduard al III-lea”, „Livada de vişini” şi „Molto, gran’ impressione”, pe scena TNB. De altfel, pe 26 mai 2012, la Teatrul Naţional Bucureşti, s-a jucat spectacolul „Dineu cu proşti”, care-l avea pe Şerban Ionescu în distribuţie înainte ca acesta să se îmbolnăvească, iar încasările din vânzarea de bilete au fost folosite pentru tratamentul actorului.
Pe de altă parte, Şerban Ionescu a avut şi o intensă activitate cinematografică. În 1980 regizorulMircea Mureşan i-a încredinţat ceea ce a fost considerat rolul vieţii sale: Ion, în filmul „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii”, ecranizarea romanului „Răscoala” de Liviu Rebreanu. A mai jucat în numeroase producţii, precum: „Horea”, „Pădureanca”, „Furtună în Pacific”, „Mircea”, „Şobolanii roşii”, „Meurtres par procuration Proxy Murders / Meurtres par procuration”, „Al matale, Caragiale”, „Păcală se întoarce”, „Om sarac, om bogat”. În ultimii ani a jucat în filmele: „Umilinţă” (2011), „Websitestory” (2010), „Dincolo de America” (2008), dar şi în serialele de televiziune „Anticamera” (2008) şi „Fetele marinarului” (2008).
Șerban Ionescu s-a stins din viață în seara zilei de 21 noiembrie 2012, la Spitalul Floreasca, unde fusese internat, după o îndelungă suferință provocată de o scleroză laterală amiotrofică, o boală progresivă, invalidantă şi incurabilă. El a fost căsătorit cu Magda Catone timp de 29 de ani, având împreună un fiu, Carol.