Avem partide care se revendică creștine, o populație care se revendică creștină, o pătură intelectuală conservatoare dominantă care toată ziua luptă cu „socialismul” și cu statul social. Avem chiar o Coaliția pentru Familie care luptă să salveze valorile împotriva pericolului „sexo-marxist”. Ce o fi însemnând acest lucru?
Dar să trecem la lucruri serioase.
Care Dumnezeu îi părăsește pe oameni? Ce religie îi neglijează pe cei neajutorați?
Eu susţin că toate aceste grupuri nu luptă pentru etică, valori, morală, familie, ci pentru Putere. Dacă ar fi altfel, nu văd de ce o astfel de mobilizare în cazul Barnevernet și LGBT și o tăcere asurzitoare în rest. Credeţi că România nu are probleme serioase? Și bisericile de toate orientările cam tac.
Habar nu am în ce fel de Dumnezeu cred românii, însă cu siguranță avem ceva probleme în a împăca valorile creștine cu situaţia de pe teren. Nici una dintre religii nu proclamă indiferența. Dimpotrivă, toate presupun ajutorul celor fără de ajutor.
Să facem o listă aleatorie rapidă cu problemele cumulate din ultimii 10 ani. Poate ar trebui să înceapă din zona asta. Sigur că e mai ușor să lupţi cu probleme imaginare și să închizi ochii la cele reale.
Aproape un milion de copii, în lipsuri materiale grave
- România are cea mai ridicată rată de avort din Europa: 480 de avorturi la 1.000 de nașteri.
- În România avem (2019) 1.598.000 de copii români care trăiesc în sărăcie și excluziune socială și 989.000 de copii români care trăiesc în deprivare materială severă.
- România deține locul 5 în lume la consumul excesiv de alcool.
- România e pe locul 1 în Europa la cazurile de omor al femeilor în urma consumului de alcool.
- În 2014, în România s-a înregistrat cel mai mare număr de copii abandonaţi la naștere din ultimii zece ani, în timp ce peste 11.000 de nou-născuţi nu au fost recunoscuţi de către taţi, potrivit unui răspuns al DEPABD.
- Copii abandonaţi în maternităţi și spitale. Din datele oferite de ANPDCA, în anul 2018, 750 de copii au fost abandonaţi în maternităţi, iar în primele nouă luni ale anului 2019, numărul acestor cazuri a fost de 600.
În perioada 1 ianuarie 2004 – 31 decembrie 2014, la nivel naţional au fost înregistraţi 143.015 copii fără tată cunoscut. Practic, în România în fiecare oră se naște un copil fără să fie asumat de tatăl său.
- Datele furnizate de Direcţia pentru Protecţia Copilului, la finalul primului trimestru al anului 2013, indică faptul că în România sunt 82.073 de copii ai căror părinţi muncesc în străinătate. Dintre aceștia, 23.312 copii au ambii părinţi plecaţi, ei fiind lăsaţi în grija rudelor sau, în unele cazuri mai severe, chiar în grija asistenţilor maternali.
Mulți copii din familii care muncesc sunt săraci
- Peste jumătate dintre copiii români (51%) trăiesc sub spectrul sărăciei, iar unii chiar în sărăcie extremă. Situația este mult mai rea la sat, unde locuiesc 74% dintre copiii săraci ai României. Unu din opt copii din zonele rurale se culcă flămând.
- România se clasează în primele 10 locuri din Europa la incidența infecțiilor cu transmitere sexuală, potrivit statisticilor OMS. Un milion de români suferă de o infecție cu transmitere sexuală. Cifre neoficiale: 10 milioane de români ar suferi de boli cu transmitere sexuală de care nu știu.
- Un copil român din trei este sărac, deși provine din familie în care părinţii muncesc.
- Să nu uităm că abandonul școlar din RO a ajuns la cote nemaiîntâlnite: 18,1%! România se află în zona de maximă alarmă, adică în segmentul cu o rată de abandon școlar între 15,2 și 22,1%.
- Aproape unu din zece copii trăiește în gospodării fără locuri de muncă.
- Numărul nou-născuţilor în 2013 a fost de sub 180.000, cel mai mic nivel al natalităţii de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Un copil de la țară are un risc de trei ori mai mare să abandoneze școala
- Un studiu din 2012 al Băncii Mondiale arată că, la momentul respectiv, numai 37% dintre copiii romi din România erau înscriși în grădiniţă, faţă de 77% media naţională.
- În România se nasc anual circa 200.000 de copii – dintre aceștia cel puțin 20% frecventează grădiniţa sporadic sau deloc. Asta ar însemna anual în jur de 120.000 de copii de 3-5 ani care au nevoie de sprijin pentru a merge la grădiniţă regulat.
- 30% din elevii de la ţară abandonează timpuriu școala, procentul fiind de trei ori mai mare decât cel înregistrat în urban (care se situează sub media europeană).
Poate că e timpul să ne gândim și să revenim la ideea unui stat social? Oare de ce au abandonat statul, guvernul și instituțiile statului aceste sectoare fundamentale? E vorba mai ales de viitorul copiilor noștri.