10. O specie aparte, antreprenorul-sfetnic, crypto-influencerul. În general, sfaturile se înmulțesc când plutește câte o criză la orizont. Sau când criza s-a petrecut deja. Dacă vreți să vă distrați cu adevărat, de exemplu, priviți la câțiva din miile de „influenceri” cu sfaturi „pă crypto”. Ce amuzanți erau înainte de cataclismele de acum 2-3 săptămâni de pe piața crypto, dar ce tragicomici sunt acum. Sunt toți galbeni la față prin tutoriale despre „cum să investești”. De fapt, toate argumentele lor, condimentate cu englezisme, pot fi strânse și dintr-o discuție cu băieții savanți din fața unei case de pariuri ce au mereu un pont care te îmbogățește sigur, 100X, cum se zice.
9. Statul ne fură cu taxele. Asta e răspândită de la generația Drulă-Cîțu, până la ultimul „investitor” în marfă Alibaba revândută pe OLX. Întreabă un antreprenor din Germania, Italia, Franța sau Slovenia câte taxe plătește. Dup-aia du-te și aprinde o lumânare, că e clar că Dumnezeu e antreprenor român. Altfel n-am avea taxe așa mici. Ba chiar avem și intenția să facem taxe 1% pe profitul de la bursă!
8. Antreprenoriatul de învățământ. Ei sunt o specie aparte. Au învățat de la privatizarea pe bucăți a sănătății că e pâine multă de mâncat de pe urma statului dându-te antreprenor. Și așa a apărut un întreg popor de „antreprenori educaționali” care ar vrea următoarele: să le dea statul spații moca, scutiri, susținere pentru fonduri europene, iar ei doar să mai pună o taxă grasă pentru părinți și să-și vadă de încasat profit, cât mai negru-gri, dacă se poate.
7. Antreprenorul din sănătate. Ăștia au dat lovitura. Practic au privatizat șpaga de la spital. Acum nu mai dai șpagă. Te duci la o consultație privată cu domnul profesor doctor chirurg și IMM-ist. Acolo abia vei afla ce ai și eventual vei fi băgat înapoi în spitalul de stat, ca să fii tratat. Dacă ai ceva grav. Dacă nu, se asigură placebo contra unei sume frumușele în cabinete elegante cu acvarii cât peretele.
6. Lobbystul din sănătate ajută sistemul. Îl ajută. De exemplu Victor Costache, fostul ministru al sănătății în guvernul liberal, și mulți alții ca el. A intrat, a mai încercat să privatizeze o felie mare, n-a reușit decât o feliuță mică (continuarea proiectului pesedist de externalizare a analizelor, adică tot privatizare). Dacă ne mai fac ăștia mult bine, o să trebuiască să ne operăm singuri în bucătărie.
Antreprenoriatul în ițari, atacat de conspirația mondială
5. Multinaționalele ne distrug țărișoara noastră a antreprenorilor băștinași. E o idee interesantă care a tot crescut în ultimii 10 ani. Are la origini un adevăr. Multinaționalele concentrează piața, adoră monopolul, rad peștișorii mici etc. Problema e că ele „optimizează” profitul legal, în timp ce antreprenorul băștinaș, în mari proporții, evită taxele ilegal până își amintește vreunul de la ANAF de el. De aici e frustrarea. Ar vrea să „fure legal” ambele tabere.
4. Conspirații mondiale atacă antreprenoriatul în ițari. Da, poate n-ați observat, dar în ultimii 10 ani, afacerea mică și mijlocie românească e zdravăn conspiraționistă, superstițioasă și patriotică. Conspirația prinde nu doar la needucați, ci mai ales la antreprenori foarte antrenați. E o alunecare înspre dreapta extremă generată de dificultăți reale. Însă un antreprenor nu va recunoaște niciodată că are probleme din cauză că așa e sistemul pe care și-l dorește. Să le mai spunem un adevăr: multinaționalele măcar au adus înapoi cărțile de muncă pentru angajați. Românii n-au fugit din țară cu milioanele pentru că aveau patroni ok. Au fugit pentru că nu era o țară decât pentru patroni. Dacă ar fi fost după afaceristul în ițari, am fi muncit cu toții la negru și acum, ca-n anii 90-2000.
Să ceri salarii decente, tupeu maxim
3. Săracii antreprenori care ne hrănesc. Foarte mulți încă se țin de ideea țeapănă că „ei ne hrănesc”. Antreprenorul nu dă salarii. El ne dă nouă, salariaților, o pâine de mâncat. Să zicem săru‘ mâna. Din cauza noastră, el suferă, nu doarme noaptea. În situația cea mai grea e acel antreprenor cu un singur angajat: el însuși.
2. Angajatul român cere salarii din care să poată trăi, iar ăsta e maximum de tupeu. Adică zice sfântul antreprenor: eu îl „train-uiesc”, îl învăț cum să câștige pe viitor și el vrea bani acum pentru că îl hămălesc în hoteluri de 3 stele la Mamaia. Am auzit-o recent și pe asta: tu vrei să trăiești doar dintr-un job? I-ați două joburi. Nimeni nu s-a găsit să-i zică antreprenorului cu pricina: da‘ ce fel de capitalist ești tu dacă ai nevoie de angajați în sistem feudal?
1. O să vi se pară surprinzător, sper, locul 1. Premianții pe 2022 în antreprenoriat sunt o specie spectaculoasă: bugetarii-antreprenori. Da, nu e un oximoron. Există bugetari plătiți bine de stat care toată ziua lucrează și filozofează pe marginea demantelării statului. Ei sunt ăia care explică pe cine ar trebui să dai afară de la stat (în general pe toată lumea, în afară de ei și de clanul lor). Ei „optimizează” ca în privat, dar au siguranța jobului și drepturile de la stat. Au învățat și ei să „targeteze, calibreze, focuseze, mapeze, scoreze, documenteze”. Ei supraveghează piețe de energie, de concurență, piața muncii și sunt, de fapt, prietenii businessului. Ei inventează modalități de subcontractare și subminare a unor instituții bune, doar ca să obțină laude pentru faptul că sunt economi. Bugetarul-antreprenor e cea mai periculoasă specie. Pentru că el distruge infrastructură și administrație în timp ce e plătit să le construiască.
Pentru toți acești antreprenori, nu am decât un sfat mai mic: nu știi să faci bani ca un capitalist și să mai și plătești corect niște oameni? Fă-te angajat. O să-ți revii, poate nu din foame, dar sigur scapi de filozofeli aiurea.