164 de ani de Unire. 164 de promisiuni neonorate. Ce datorează Bucureștiul Moldovei

În 1859 a luat ființă România, statul român modern, după o mișcare diplomatică vizionară, luată exclusiv de elitele din Moldova și Țara Românească. O mișcare ce a fost tolerată și nu a deranjat destul de mult marile puteri și imperiile care ne înconjurau atunci. De aceea vorbim de Unire în 1918 și de aceea celebrăm atât de mult momentul 1 Decembrie: fiindcă anterior, timp de 59 de ani, s-a consolidat un stat român, care își obținuse între timp independența și care a devenit relevant pentru imperiile din jur, nu doar vasal. 

Fără a intra în detalii, înființarea statului român modern a stat pe muchie de cuțit în 1859. Au fost orgolii foarte mari în rândul boierimii, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în ambele principate, întâi la Iași, pe 5 ianuarie, apoi la București, pe 24 ianuarie. La Iași s-a negociat cu pistoalele pe masă, în sala care este astăzi sediu al Muzeului de Istorie Naturală și al Societății de Medici Naturiști și Naturaliști. 

Asta fiindcă în 1859, Iașiul, capitala Moldovei, era un pol economic regional într-o creștere entuziasmantă, scriu istoricii. Deși ca număr de populație era la jumătate din capitala Țării Românești – București, circa 60.000 față de 120.000 -, Iașiul avea perspective importante de creștere regională, fiind un surprinzător motor economic și cultural. 

Recomandări

Prima reacție a TikTok, după acuzațiile privind conturile false care l-au promovat pe Călin Georgescu înaintea alegerilor prezidențiale

Iar la momentul înființării României și mutării capitalei la București, întreaga Moldovă și-a asumat pierderile care veneau cu asta. Istoricii amintesc că în anii de după unire, prețurile proprietăților din Moldova au scăzut cu peste 72%, iar tranzacțiile comerciale au scăzut cu 70%. La nivel de populație, Iașiul abia reușește să atingă 100.000 de locuitori în 1930, moment în care Bucureștiul avea deja mult peste 600.000. 

Descrierile din presa acelor ani sunt grăitoare: au plecat o parte dintre boieri, tot ce înseamnă elită, inclusiv culturală (ziarele și revistele culturale fondate la Iași au început să se tipărească la București după mutarea redacțiilor). Au plecat negustorii și comerțul s-a prăbușit ca după o mare criză economică. Efectele erau anticipate și între promisiunile făcute Moldovei la momentul 1859 și consemnate de istorici se numărau și investiții în infrastructură, pentru a facilita comerțul, și mai mulți bani oferiți pentru dezvoltarea locală. Erau inclusiv discuții despre investiții în proiecte care ar fi transformat Prutul în râu navigabil.

Autostrăzile din Moldova, promise în 1859, începute în 2022

Una dintre primele promisiuni făcute moldovenilor, și care părea cea mai fezabilă, a fost aceea că un drum de mare viteză va lega Iașiul de București, pentru ca domnii aleși să poată guverna câte 6 luni din fiecare provincie. Chiar dacă, de facto, capitala va rămâne la București. Inclusiv guvernele lui Carol I au făcut această promisiune după 1866, când la Iași au fost unele mișcări secesioniste ce voiau independența Moldovei, înăbușite în sânge. Inclusiv Ion Creangă a fost la un pas să fie linșat, el protestând față de uitarea promisiunilor făcute după unire.

Recomandări

Schimbarea la față a PNL și PSD. Calculele pentru aducerea în față a lui Ilie Bolojan și Victor Negrescu ANALIZĂ

Regele nu a venit, bineînțeles, să stea șase luni la Iași, deși a numit Iașiul de mai multe ori „capitala mea culturală”. În cei 48 de ani de domnie, Carol I a fost la Iași de doar 18 ori, stând de fiecare dată trei-patru zile. Cât despre drumul de mare viteză – a fost nevoie de 164 de ani ca primele șantiere de autostradă să fie deschise, iar cel mai important drum ce străbate coloana vertebrală a Moldovei, E85 (DN2), este un drum al morții. În august 2021, Libertatea a numărat 564 de cruci între București și Bacău, pe unul dintre cele mai periculoase drumuri din România.

Probabil că de aceea vine astăzi, 24 ianuarie, premierul României, Nicolae Ciucă, la Iași. Ca să poată spune tuturor că Moldova nu a fost uitată, că, iată, încep lucrările la autostradă. Nu la „Autostrada Unirii”, cea obligatoriu de construit prin legea adoptată în 2018, care să străbată munții, spre Transilvania. Pe A8 vor putea să se plimbe, dacă vor avea noroc, copiii celor care-l vor asculta astăzi pe premierul Ciucă făcând noi promisiuni pe scena din Piața Unirii. 

Însă dacă promisiunile făcute Moldovei au fost uitate, în timpul regimului lui Carol I au fost ridicate în Iași mai multe clădiri care au rămas simbol peste ani: Mitropolia, Teatrul Național și Palatul Culturii (denumit Administrativ atunci), care a fost finalizat după Primul Război Mondial. Tot la Iași a fost înființată prima universitate din țară, un liceu-internat, școala pedagogică ce a stat model pentru celelalte unități similare și o școală militară.

Recomandări

Atuurile Elenei Lasconi în fața lui Călin Georgescu. „Bătălia este pe viață și pe moarte”

1918, după război, aceleași promisiuni, făcute de data aceasta chiar la Iași

A existat un singur moment în care regele României, Ferdinand, s-a mutat la Iași, dar nu din proprie inițiativă. În decembrie 1917, din întreaga țară a mai rămas doar jumătatea nordică a Moldovei, după ce Armata Română a fost învinsă pe toate fronturile și s-a decis retragerea instituțiilor în nord. Ajunși la Iași, ședințele Senatului și ale Camerei Deputaților se țineau în clădirea Universității și în sala Teatrului Național. 

Capitala Moldovei s-a umplut de refugiați până la refuz, iar aici a fost cartierul general al marii rezistențe, cu luptele eroice date de soldați pentru a ține granițele, intrate în istorie fiind bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Loviți de o cruntă epidemie de tifos exantematic și cu țara pe punctul de a se destrăma, de aici a început reconstrucția armatei cu sprijinul francez, din delegația condusă de generalul Berthelot. Sunt case memoriale, străzi și statui în Iași în amintirea acestuia. 

În Cimitirul Eternitatea este un sector cu medicii și asistentele din Franța care au murit, răpuși de tifosul exantematic, tratând miile de bolnavi în spitale de campanie. Munca medicilor români, cu sprijinul francez, a fost cel puțin la fel de eroică precum cea a soldaților de pe front: peste 80 au murit în urma infecțiilor.

De aceea, plecarea trenului regal din gară, în 1918, a marcat un nou moment de speranță și promisiuni pentru ieșeni și pentru Moldova. „Sacrificiul Iașiului nu va fi uitat” a fost unul dintre sloganurile preferate de politicienii vremii. În mică măsură, în perioada interbelică, mai multe dintre promisiunile făcute Iașiului au fost împlinite. 

Dar o singură cutumă a rămas din 1859 încoace: toți patriarhii României au fost aleși din rândul mitropoliților Moldovei și Bucovinei. Cu același lucru rămân moldovenii și astăzi: credința. Credința că lucrurile vor fi mai bune pe viitor și că promisiunile vor fi respectate. De 164 de ani, moldovenii tot speră.

Foto: Hepta

Urmărește-ne pe Google News