ComenteazăNegustorul de manuscrise – John Grisham
Este primul roman pe care maestrul american al thrillerului judiciar n-a avut nicio reținere să-l declare, cu onestitate, o carte pentru vacanța de vară. „Negustorul de manuscrise”, publicat la noi la RAO, a avut un asemenea succes internațional că a generat deja o urmare, „Uragan pe insula Camino”, și ea apărută în România. Însă prima carte rămâne reperul.
„Negustorul” e povestea unui vânzător de cărți și posesor de librărie într-o stațiune estivală din Florida prins în miezul unei tentații pentru o mare lovitură. O carte prețioasă furată dintr-o universitate, o lume parcă mereu în concediu și un Grisham relaxat, îngăduitor cu personajele sale ambigue moral și seducătoare, așa sună formula unei cărți de încălzit pe nisip.
Vremuri grele – Mario Vargas Llosa
Cel mai recent roman al scriitorului peruan, „Vremuri grele”, a apărut la Humanitas. Cartea pornește de la o succesiune de lovituri de stat din Guatemala anilor 50 din secolul trecut, dar vibrația narațiunii sparge geamurile prezentului. Rețetele după care marile companii și guvernele puternice ale lumii, în special cel de la Washington, încearcă și reușesc să influențeze alegerile din zone ale lumii sunt actualizate de Vargas Llosa.
Printre pasajele de culoare și aromă tropicală, citești „Vremuri grele” ca pe o carte care te privește. E de-a dreptul perplexant să vezi cum regimurile din America Centrală se succedau cu binecuvântarea SUA, fiecare având grijă să-și construiască un pedigree anticomunist și să portretizeze pe cei pe care îi doreau răsturnați drept „comuniști”, chiar dacă nu exista niciun fundament pentru niciuna dintre categorisiri.
Viitorul libertății – Fareed Zakaria
Reeditată anul acesta la Editura Polirom, cartea scriitorului și jurnalistului Fareed Zakaria a apărut inițial în 2003 și devine din ce în ce mai bună. „Viitorul libertății” a simțit extraordinar pericolele care ne pândesc. Printre ele, lipsa de interes, de energie consumată și de încredere în scopul de a alege pe cei care ne conduc. Deși ei sunt delegații noștri, îi tratăm de parcă îi tragem din căciulă.
În concepția fondatorilor democrațiilor moderne, scrie Zakaria, „democrația delegată avea să ducă la o mai bună guvernare, deoarece avea să fie exercitată de către oameni interesați și experimentați în domeniul afacerii publice și care totuși urmau să răspundă în fața publicului”.
Dacă în lumea afacerilor susții că orice amator poate conduce o mare companie, deoarece experiența în afaceri nu are nicio însemnătate pentru abilitatea de a conduce, ești imediat ridiculizat. Dar dacă spui asta în legătură cu guvernarea, devii un înțelept.
Fareed Zakaria, „Viitorul libertății”:
A fost doar ciumă – Ludmila Ulițkaia
În pandemia de COVID, Ulițkaia și-a amintit de un scenariu pe care-l documentase în anii 80 și care nu ajunsese niciodată la public. În 1939, la Moscova, izbucnește o epidemie de ciumă, din cauza unei breșe petrecute într-un laborator dintr-o zonă îndepărtată a URSS. Regimul începe urmărirea contacților în felul specific epocii, iar oamenii dispar.
„A fost doar ciumă”, Humanitas, 2021, reconstruiește în 120 de pagini, scrise sacadat și care se citesc într-o după-amiază, evenimentele acelei epidemii, o boală ținută secretă de regimul comunist. Eficiența oamenilor NKVD, Beria (Lavrenti Pavlovici Beria, șeful poliției politice a lui Stalin, n.red.) s-a ocupat personal, este impecabilă. Reacțiile sociale, memorabile. Efectul asupra societății, mai rău probabil decât pandemia însăși
Marele nostru popor – și o spun fără umbră de ironie – s-a obișnuit cu faptul că adevărul nu se spune niciodată.
Ludmila Ulițkaia:
Înspăimântați în tăcere, oamenii văd că le dispar semenii, ridicați de mașinile negre. Unii încep să-și toarne partenerii de viață, fără să știe că ei fuseseră ridicați nu din motive politice, ci ca măsură de precauție împotriva extinderii bolii. Și cu toții răsuflă ușurați când află, la final, că a fost doar ciumă și cei mai mulți vor reveni acasă, de aici titlul de neuitat al cărții.
iPuck 10 – Victor Pelevin
Apărut recent la Curtea Veche, „iPuck” e cel mai dificil roman de pe această listă. Și-a găsit locul în preferințele de vacanță pentru că e hipnotic, escapist și, dacă nu te ucide prin ideile trăsnite, te transportă. Scriitor genial și uneori îndrăgostit de propriul talent, rusul Pelevin a scris un fiction cu totul aparte, care descrie o lume a viitorului de care ne despart mii de ani sau poate câteva minute.
Descrierile dependenței față de telefonul mobil și față de rețelele sociale, starea televiziunilor și a ceea ce numim divertisment rămân, așa cum le trăiesc personajele din iPuck, în tine poate pentru totdeauna. Cel puțin până ne vom înlocui o porțiune de creier cu procesorul unui mobil second-hand.
Poartă-ți plugul peste oasele morților – Olga Tokarczuk
Citim ca să ne hrănim fanteziile, libertățile și lumile pe care nu ajungem să le trăim. Publicat la Polirom și tradus uimitor de Cristina Godun, romanul polonezei Olga Tokarczuk se derulează într-un cătun de vacanță, undeva la granița dintre Polonia și Cehia. Dar poate fi la Bolintin. Sau la Cheia.
În „Poartă-ți plugul peste oasele morților”, potențații zilei se întrețes, iar oamenii simpli fac o alianță neașteptată cu animalele. Sau așa pare. Povestea curge în direcții neașteptate, iar Tokarczuk, laureată a premiului Nobel pentru literatură, ne deschide nouă, cititorilor, noi și noi senzații. Mulțumesc!