A fi sau a avea: „scandalul mașinii” dintre David Popovici și CTP. Ce spune asta despre societatea în care trăim: mașina marcă a statutului social

În acel an începuse un proiect între URSS și SUA – era vremea perestroikăi și a iubirii dintre cele două mari superputeri politice: schimbul de elevi și studenți. În școala noastră venise un grup de liceeni din SUA, care locuiau prin familiile noastre temporar. 

M-am împrietenit cu Betty, o tânără de vârsta mea de prin Illinois. Ea m-a întrebat la ce facultate vreau să dau. Eu la filozofie, iar sora mea la medicină – i-am spus eu fără mare patos. Ea s-a mirat și m-a întrebat: dar așa de bogată e familia ta? Am rămas surprins de întrebare și m-am mirat: dar ce legătură are educația, școala cu banii? Părinții mei creșteau cinci copii cu venituri sub medie – ne ajungea strict cât să trăim decent: educația în capul meu e ceva gratuit și universal.

Atunci nu am dat mare atenție acestui lucru: peste câțiva ani avea să cadă regimul și să înțeleg esența întrebării. Intram într-o nouă lume, un nou regim, cu alte valori și alte ierarhii valorice: cu bunele și relele lui. Brusc nu ceea ce erai, ci ceea ce ai și ceea ce consumi devenea valoarea supremă. În noul regim capitalist, banii au devenit valoarea supremă, dizolvând religii, cunoașteri și alte mărci de apartenență și statut. Banii au devenit o putere cu funcție politică supremă și care au puterea să așeze societatea după o nouă ierarhie. Asta am învățat în anii ’90 care nu se mai termină, asta încerc să povestesc în noua mea carte: Generația canibală. Cartea maturității.

Recomandări

Care sunt datele alegerilor prezidențiale 2025, stabilite în prima ședință de coaliție PSD-PNL-UDMR din acest an

Când copilul meu a mers la școală acum 7-8 ani, obișnuiam să mergem cu transportul în comun. Sunt un adept al transportului în comun – transportul public. Mai ales că în „școlile bune”, unde copiii nu prea mai vin doar din aria de repartizare din jurul instituției, cozile mașinilor devin infernale. După câteva luni de școală, copilul meu m-a întrebat: tată, de ce toți copiii vin cu mașini și doar noi mergem cu autobuzul? Suntem săraci? Atunci am înțeles că presiunea socială este teribilă și începe din primii ani de viață. 

Transportul public este văzut ca o marcă a sărăciei, iar mașina este o marcă a prosperității. Dar și mai grav: frica de sărăcie și disprețul față de săraci sunt deja un indicator și un instrument teribile. Copiii învață asta din primii ani de viață, pentru că părinții lor se tem de sărăcie, pentru că societatea e deja așa construită. Iar în clasa de mijloc – clasa cea mai vocală – sărăcia este frica supremă care o bântuie. 

Ea intuiește cumva corect ceea ce spune și Mahatma Gandhi: în epoca actuală, cea mai mare formă de violență este sărăcia. Și sunt gata să facă sacrificii imense pentru a pune pe ei toate mărcile și toți indicatorii prosperității. Mașina e pe primul plan.

Recomandări

Floriana Cristiana Matei, expert în controlul serviciilor secrete: „După integrarea României în NATO și UE, controlul civil asupra SRI și SIE a intrat într-o perioadă de degradare”

Copilul a continuat cu întrebările și reacțiile. După o perioadă ne-a spus: noi de ce nu schimbăm mașina? Că uite ce mașini vin la școală și nu putem veni cu o mașină veche. Adică el traducea perfect pentru noi noua ierarhie a lumii în care trăim. Presiunea socială a statutului social pe care-l ai devine una dură: a veni la școală cu o mașină veche sau ieftină e ceva inacceptabil – e o rușine: căci e marcă a sărăciei și vine peste tine violența statutului social.

Încearcă să-i explici unui copil de 7-8 ani că transportul public e ceva util și bun, că mașina e un banal instrument, mijloc de transport și că nu are legătură cu cine ești, cu statutul tău. Că ceea ce ești tu ca ființă umană nu are legătură cu ce mașină ai sau cu ce mijloc de transport te miști.

Nu merg astfel de explicații când întreaga societate este construită pe indicatori care țin de preț: valoarea ta este dată de acești markeri sociali conectați la preț. Copiii știu că ei vor fi judecați în primul rând nu după ce știu, ce cunosc, ci după ce marcă de papuci au în picioare. Sunt acceptați în comunitate și puși ierarhic după acești indicatori: am scris pe larg în Libertatea despre: fashion bullying. Copiii repetă, se îmbracă și evaluează tot după modelele lor de pe TikTok. 

Recomandări

România va vinde gaz Germaniei din exploatările Neptun Deep din Marea Neagră. Acord încheiat de OMV

Fashion bullyingul, adică judecarea unei persoane pe baza modului în care arată și/sau a ceea ce poartă, ia amploare în rândul tinerilor. Mână în mână cu agresivitatea brandurilor în felul în care își fac reclamă. 

Copiii și adolescenții urmăresc ceea ce poartă celebritățile și copiii lor, ceea ce face ca unora dintre ei să le fie greu să țină pasul cu ceilalți copii, ceea ce poate duce apoi la hărțuire. Tot aici intră toate VIP-urile, formatorii de tendințe și mai ales trupele și VIP-urile muzicale pe care ei le urmăresc. Atenție: VIP-urile din zona muzicală dau cel mai puternic tonul – ce ascultă copilul, cam aia și îmbracă.  Dacă trapanelele rup, atunci copiii poartă hainele celor pe care-i ascultă și imită. Dar și vedetele sportive au un impact imens.

Dacă ne uităm atent printre cele mai urmărite clipuri video de pe TikTok sau YouTube, acestea sunt acele controale vestimentare – Outfit Check, o isterie pe TikTok  – în care de la VIP-uri la diverși copii sunt întrebați ce haine poartă pe ei. Întrebarea e: ce branduri ai pe tine? Dar cel mai important este: cât costă hainele de pe tine? Statutul e dat de preț. O să vă minuneze exactitatea cu care înșiră brandurile și prețurile halucinante chiar și pentru cei din clasa de mijloc. Pentru că bătălia este pentru statutul dat de brand. Alături de asta ai și hate-ul pentru fake. (pe larg aici am scris)

În România, cel mai puternic statut este dat totuși de mașină: mașina este un marker, un indicator suprem și primul care îți dă un statut. Cum el este primul marker social puternic, atunci bătălia pe ce mașină ai este o bătălie totală. Migrantul amărât își poate da tot câștigul făcut cu un efort imens pentru a veni acasă cu o mașină scumpă, arătoasă: el știa că după mașină va fi judecat. Sunt celebrele cazuri când tinerii își dau banii pe bolizi care costă mai mult decât garsoniera sau casa în care trăiesc. E un preț imens, un cost inutil aberant. Dar el trebuie făcut pentru că statutul lor e dat de acest indicator. 

Și aici nu e vorba de David Popovici, un copil exemplar, cu rezultate excepționale: aici e vorba de societatea în care trăim. E și el un copil al vremurilor noastre. În jurul lor, totul e dat și ierarhizat după acești indicatori:  mașina în care umblă e un indicator mai important decât rezultatele lui olimpice. Aceasta e societatea în care trăim. Nu e cazul să ne îmbătăm cu apă de ploaie.

Departe de mine de a judeca gestul lui David Popovici, pentru care am un respect imens. Însă trebuie să înțelegem că teza cu „fiecare face ce vrea cu banii lui” e ceva agresiv și primitiv mai ales pentru o persoană cu statut de VIP sportiv, cu mare influență la tineri. 

Tânărul exemplar David Popovici, un sportiv de mare performanță,  și-a creat o imagine publică, promovat de niște valori – educație, disciplină, antrenament, stoicism, echitate, solidaritate. Această imagine nu se prea potrivește cu alegerea sa de consum, cu marca și prețul. Trebuie să existe o coerență între fapte și vorbe. Mai ales că trăim într-o epocă numită evul-media unde imaginea costă mult și devine o putere formativă imensă. 

Poate că acest „scandal” are și funcția de a ne dezvălui lumea în care trăim și de a ne pune puțin pe gânduri: unde suntem, ce ne mână, încotro ne duc toate: a fi sau a avea?

Foto: Hepta, Facebook

Urmărește-ne pe Google News