ComenteazăLumea se schimbă, știi că se schimbă, dar nu știi cum se schimbă. Ești vulnerabil. Dacă îți exprimi nemulțumirea și furia față de ideologiile care se tot vântură și se ciocnesc în această lume, vei fi etichetat drept expirat, conservator, reacționar, extremist, dinozaur, și vei fi coborât de pe scenă, marginalizat. Cum să-i mai suporți pe propagandiștii și activiștii din prezent când te-ai născut și ai trăit ani buni în plin comunism?
Dacă te plângi de depresie, atunci vor sări zece binevoitori care îți vor da sfaturi despre terapie, cum să gândești pozitiv, cum să faci bani stând doar în pat, cum să te bucuri de ziua trăită.
Zilele seamănă una cu alta, la rând, aceleași știri le găsești pe toate site-urile, la televiziunile de știri urmărești nu „știrile”, ci „măiestria” realizatorilor de a manipula, mistifica, minți fără să clipească.
Vecinii îți relatează zilnic, de parcă s-au vorbit între ei, despre cum va fi vremea mâine, poimâine, săptămâna viitoare – am auzit la televizor! Atunci, te întrebi dacă nu cumva ai luat-o razna. Sau lumea a luat-o razna?
Te întorci la Hamlet*, prinț al Danemarcei. De parcă ar fi fratele tău mai mare și (mult) mai deștept. Totuși, Hamlet este un scrântit sau se preface? Nu mai contează, depinde de viziunea regizorului care îl pune pe scenă. Te întorci la Hamlet, fără alte întrebări, ți-ai pus dopuri în urechi, ca să nu mai auzi interpretarea memorabilă a lui Ion Caramitru. Hamlet îți vorbește, tu te gândești la ale tale.
Hamlet: „Mai vrednic oare e să rabzi în cuget/ A vitregiei praștii și săgeți/ Sau fierul să-l ridici asupra mării/ De griji – și să le curmi?…”
Da, iată întrebarea ta: să rabzi sau să-ți curmi grijile? Ce-ai să faci când vei primi factura la curentul electric pe luna ianuarie? Alegi să înduri? Dar când îți va veni prima factură (neplafonată) din aprilie? Alegi să-ți curmi „marea de griji?”
Dar cum să lupți împotriva unei facturi, a unei umilințe? Cum să ridici „fierul” împotriva grijilor din viața ta: pandemia, inflația, nesiguranța locului de muncă, posibila criza alimentară, rușii…
Nu! Rușii nu vor veni pe tancuri, grija asta nu se pune, o tai din „marea de griji”. Consumul ăsta nestăvilit de știri, zilnic, parcă ți-a umplut mintea de spaime, de amenințări, de neputințe. Sunt grijile tale sau ale lumii în care trăiești? Hamlet îți sugerează să ridici „fierul” și să le curmi, adică să alegi…
Hamlet: „…Să mori: să dormi,/ Atât: și printr-un somn să curmi durerea/ Din inimă și droaia de izbeliști/ Ce-s date cărnii; este o încheiere/ Cucernic de râvnit. Să mori, să dormi,/ Să dormi – visând, mai știi?”
Asta ar fi soluția: să mori, să dormi, să scapi de „droaia de izbeliști”? Nu-i o soluție fericită această „încheiere”. Nici fuga nu-ți stă în puteri. Unde să fugi? La muncă în Anglia? Ha, tocmai în Anglia! La vârsta ta de expirat, mai bine fugi în visele tale cu Anglia!
Hamlet: „Ce vise/ Pot răsări în somnu-acesta-al morții/ Când hoitu-i lepădat?”
La asta nu te-ai gândit niciodată! Te întrebi dacă Hamlet crede în Dumnezeu. Cauți scenele sau replicile în care s-ar putea ruga explicit lui Dumnezeu. Nu găsești sau nu citești atent. D-aia e unic Shakespeare, pentru că te pune să-ți bați singur mintea, nu-ți dă mură-n gură! Cum să te gândești la moarte ca la o scăpare de „izbeliști”? În Primul Război Mondial, soldații celor trei mari puteri – Franța, Germania și Marea Britanie – au plecat la luptă cu gândul că războiul va dura câteva luni, așa le-au promis liderii politici de atunci, așa ai citit în cartea „Marele Război”, de Niall Ferguson, și uite cât a durat măcelul din tranșee: patru ani pe muchie! Încheiat cu un armistițiu.
Și tu gândeai, în lockdown, că pandemia va trece până-n toamnă, ascultându-i pe șefii noștri politici și pe liderii elitei medicale și științifice, dar uite că te pregătești să intri în al treilea an de pandemie, de restricții, de spaime! Cum de-au putut să suporte carnea și mintea ta acești ani, fără să te gândești la „somnul-acesta-al morții”? Chiar așa, ce vise ai avea când „hoitu-i lepădat”? Aici ți-e greu, aici ți-e lungă năpasta. Dar dincolo?
Hamlet: „Altfel cine-ar mai răbda/ A lumii bice și ocări, călcâiul/ Tiran, disprețul omului trufaș,/ Chinul iubirii-n van, zăbava legii,/ Neobrăzarea cârmuirii, scârba/ Ce-o zvârlu cei nevrednici celor vrednici……”
„Zăbava legii” ascunsă în restricții, politici energetice aberante și certificate verzi. „Neobrăzarea cârmuirii” ascunsă în impostură, demagogie, hoție și plagiate. Ah, de toate poți scăpa „doar cu-un pumnal”! Dar nimeni până acum nu s-a întors din acel „somn al morții” ca să-și povestească visele. Nimeni. Așa încât, mai bine rabzi „aceste rele, decât zburăm spre alte neștiute.” Gândește pozitiv, trebuie să înduri, să nu-i dai ascultare prințului Hamlet. E nebun! Sau nu-i nebun în lumea sa plină de moarte… Și lumea ta e plină de moarte și de scrântiți.
Dar merită să te întrebi, să nu uiți să te întrebi, mai ales când ești obosit, plictisit, deprimat: „A fi sau a nu fi…” Hamlet însuși recunoaște, în finalul monologului că nu este deloc ușoară această alegere a „somnului morții”, pentru a scăpa de „neobrăzarea cârmuirii, de cei nevrednici”, de „călcâiul tiranului”. Pentru că „mișei pe toți ne face gândul…” Adică slabi…
Hamlet: „Iar marile, înaltele avânturi/De aceea se abat din cursul lor/ Și numele de faptă-l pierd.”
E bun de citit și recitit celebrul monolog al lui Hamlet, în această pandemie care nu se mai termină. Te face puțin mai optimist și îți amintește de faptele pe care vrei să le mai faci în viață, deși… „restul e tăcere”.
*„Hamlet”, de William Shakespeare, traducerea Leon D. Levițchi și Dan Duțescu, Editura Univers, 1996.
foto: Actorul britanic Sir Ian McKellen în rolul lui Hamlet în septembrie 2021
Cum arată buletinul de vot pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie!