A început Postul mare. Câteva gânduri în vreme de război

Dacă înțeleg eu bine: postul e o tehnică de reținere de la lucrurile inutile care îți cotropesc și subjugă viața. Astfel, prin aceste restricții postul scoate în față sensul vieții tale în această lume și în relație cu cel de lângă tine, cu ceilalți. Uneori, dacă memoria nu m-a lăsat, mai scoate și demonii care stau între tine și celălalt. 

Din păcate: armele ”sfințite” ale ”pravoslavnicilor” din est nu știu de post: nu se opresc. Patriarhul rus ortodox Kiril, chiar înainte de Marele Post afirma: „am intrat într-o luptă care nu are o semnificație fizică, ci metafizică”. Foarte trist.

Căci cum spunea profesorul meu bătrân: „Diavolul începe cu spuma de pe buzele unui înger care a intrat în bătălia pentru o cauză dreaptă și sfântă.”

Când sunt bombardați civilii e nevoie de tribunale

A explica și a justifica sunt două lucruri diferite.

Orice om indiferent de religie, valori culturale sau politice, etnie, gen, clasă – nu poate accepta un război de ocupație.

Axioma principală: nu există nici un motiv care să justifice un război imperialist, de expansiune și ocupație.

Ce avem acum în est este un război a unui stat agresor – Rusia – față de un stat suveran, Ucraina. Punct. Acest lucru trebuie condamnat: fără drept de apel. 

Recomandări

Castelul Peleș a ajuns o ruină în proptele. Casa Regală și Ministerul Culturii negociază molcom cine să rezolve problema care accelerează degradarea

Crimele de război, mai ales față de populația civilă, cer un Tribunal care să judece pe vinovați. Sunt bombardați civilii: nu ne jucăm cu asta. Acest lucru trebuie să fie valabil pentru orice regim, stat, putere.

Va trebui să explicăm aceste lucruri? Da – cum s-a ajuns aici? Va fi un proces lung la care va trebui să dăm un răspuns sincer chiar dacă multe adevăruri ar putea să ne doară. Pentru că un astfel de război are multiple cauze cu rădăcini adânci în multe direcții, multe tabere – ipocrizie, abuzuri, nedreptăți, încălcări de reguli, interese economice etc. Dar a explica nu însemnă a justifica.

Acum arde casa cu familia și copilul în ea: trebuie salvați. Există o ordine a lucrurilor. Adică: trebuie oprit războiul. Trebuie făcut presiune pe asta.

Nu există niciun motiv de ordin politic, economic, istoric și cu atât mai mult moral pentru a justifica un astfel de război. Însă în spate sunt, cum am mai spus, multe cauze politice, sociale, economice, geostrategice, militare care ne-au dus aici.

Aceasta e primul act firesc de distanțare și condamnare: pentru a nu fi părtaș la această grozăvie. E primul lucru la îndemâna cetățeanului simplu.

Al doilea lucru: solidaritatea cu cei în necaz – refugiații. Solidaritatea cu cel în necaz în aceste momente este un act fundamental – e cea mai bună armă împotriva grozăviilor războiului a celui fără de putere. 

Recomandări

Primele clipe ale dezastrului din Spania. Șoferii din Valencia așteptau liniștiți la semafor | VIDEO

Ne solidarizăm prin vorbe, atitudine dar mai ales fapte. Fiecare cum poate. Mai ales că suntem vecini și ne vizează direct. Suntem fericiți că putem faci binele celor în necaz. Să ne bucurăm că putem ajuta. Astăzi e rândul nostru – mâne s-ar putea să fie rândul lor.

Poporul rus nu e vinovat, dar cine participă la război e responsabil

Cetățenii obișnuiți nu pot influența războiul direct. Doar indirect: prin condamnarea lui și prin solidaritate cu cei în năpastă.

Aș mai adăuga la solidaritate un element important: solidaritatea cu rușii care se opun războiului și-l condamnă. Și ei au nevoie să simtă că disperarea, furia și ura este îndreptată nu asupra lor ci asupra regimului care e responsabil direct. 

Însă trebuie să spunem ferm: cine participă din Rusia în diversele forme la acest război se face părtaș și responsabil. Despre vinovăție se va discută mulți ani de acum înainte. Dar există o parte a populației care nu vrea să fie părtașă acestui război: trebuie să ne solidarizăm și cu ei. Ei sunt atât de mințiți, încât pur și simplu nu cred adevărul. Discuțiile unei refugiate ucrainence ajunsă la București cu familia sa din Rusia, Belarus și Crimeea sunt mărturia imediată. 

Recomandări

Alexandr Stoianoglo, candidatul prorus la președinția Moldovei, sponsorizat cu bani din România. Afaceristul care i-a plătit o vacanță de lux

E nevoie de participare a cetățenilor și aici, acasă

Revenind acasă.  Democrația nu este doar un set de valori ci mai ales o practică a unui set de valori. Democrația nu însemnă doar alegeri o dată la patru ani ci o practică politică de zi cu zi. Ca și creștinismul de care se face mare caz în regiune: credința fără fapte este moartă. 

Politica e ca o formă laică de creștinism: nu poți fi creștin de Paște și Crăciun – doar la alegeri.

Democrația este despre organizare, reprezentare, polemică, libertate de exprimare, libertate politică, economică și socială, negociere a relațiilor de putere a diverselor grupuri politice, social, economice. Un proces constat de negociere a acestor interese și relații de putere. 

Când aceste dezechilibre de putere se rup și apar grupuri nereprezentate, când apar dezechilibre imense de relații de putere, de inegalitate politică, economică și socială crește riscul violenței și războiului de orice fel.

Să apărăm democrația prin dezbatere curajoasă

Într-o situație de război primele lucruri care se suspendă sunt rațiunea și libertatea. Totul începe să se bazeze pe isterie, ură și frică. O vedem peste tot: regimul Putin introduce măsuri draconice de control și cenzură. Dar acest foc al războiului se extinde și în vest: liste cu ”dușmani ai poporului democrat”, verificări la sânge asupra orientărilor, restricții. În media și pe rețele e o adevărată ”vânătoare de vrăjitoare”. Doamne cum ies putineii, oportuniștii și lașii. Și stai să vezi ce o să fie: o exorcizare ca în Evul Mediu în piața publică. Sper să nu se ajungă la linșaje că așa arată viitorul. Cum se extinde focul războiului. 

Putin va pierde războiul dar putinii din noi posibil o să învingă. Să nu lăsăm războiul să ne cucerească inimile și mințile.

Puterea stă nu în armă ci se ascunde în adevăr. Adevărului se ascunde în bunătate iar bunătatea se ascunde în curaj.

Ni se cere tot mai mult să fim supuși, să abandonăm spiritul critic și să renunțăm la libertăți. Dar oare nu asta face și regimul Putin? Nu – vom pune la îndoială tot, metodic, în bună tradiție europeană: pentru că vrem să știm adevărul. Pentru că doar așa putem ieși din logică violenței. Și doar așa ne putem păstra libertatea în diversele ei forme. 

În viață există lucruri mult mai îngrozitoare decât moartea

Așa că nu vă lăsați umiliți, nu întrați în logica războiului, nu extindeți ura și minciuna, nu agresați adversarul, folosiți argumente, folosiți rațiunea, distanțați-vă de pasiune și ură. Dacă nu reușiți: deconectați-vă. 

Orice război se termină cu moarte şi e tragic. Războiul se pare că va fi mai lung. Depinde de negocierea puterilor mari. Mă tem mai mult de cu totul altceva. Mă tem că există o luptă mai veche decât lupta dintre bine şi rău. Poate că lupta dintre bine şi rău va fi înlocuită de lupta dintre brutalitate şi ipocrizie, care e mult mai veche și mai profundă.  Mai mereu ipocrizia câștigă.

Postul laic? Condamnați războiul, solidarizați-vă cu cei în necaz, fugiți de ipocrizie și violență.

În viață există lucruri mult mai îngrozitoare decât moartea spunea Anna Ahmatova. Să nu disperăm.

Care e arma celor fără putere? Puterea stă în adevăr, adevărul în bunătate și solidaritate iar bunătatea în curaj.

În rest: fie ce o fi! 

Urmărește-ne pe Google News