A trata bugetul unui stat ca pe cel al unei familii are un singur efect – sărăcirea populației. De ce greșește premierul Orban

Analogia dintre educație și cârciumă a stârnit, pe bună indignare, revolta multora. Din păcate, nu e singurul lucru greșit din declarația lui Orban. Să compari bugetul unei țări cu cel al unei familii este la fel de greșit și la fel de periculos ca și analogia dintre educație și băutură.

De ce este greșit? Despre asta s-au scris kilometri de teorie, dar e suficient să amintim o diferență fundamentală – spre deosebire de o gospodărie individuală, statul nu e doar un utilizator, ci e un creator de monedă. O gospodărie individuală nu poate decât să se împrumute, nu poate da drumul la tiparnița de bani.

Evident, faptul că statul poate tipări oricâtă monedă vrea nu înseamnă că trebuie să o și facă – există limite, în primul rând legate de inflație, dar existența acestei pârghii în cazul statelor cu suveranitate monetară e un instrument important, care anulează din start orice comparație între bugetul unei gospodării și cel al unui stat.

Apoi, o gospodărie individuală nu are o bancă centrală, care poate ieftini prețul banilor, micșorând rata dobânzii. O gospodărie nu poate nici să-și deprecieze moneda, pentru a-și reduce din datoria în altă valută.

Dar, cel mai important, cheltuielile statului au cu totul altă funcție economică decât cele ale gospodăriilor. Orice cheltuială a statului este un influx de bani în economia reală. Când statul cheltuie, înseamnă că transferă niște sume de bani către populație sau agenții economici. Astfel, e susținută cererea agregată, se menține puterea de cumpărare și, în ultimă instanță, sunt păstrare locurile de muncă sau se creează altele noi.

Recomandări

Marian, un tânăr de la casa de copii, e dator Fiscului cu 1,54 milioane de lei. ANAF îi oprește o mie de lei din cei 3000 pe care îi câștigă

Cheltuielile unui stat nu suportă nicio comparație cu cheltuielile unei gospodării – făcute cu cap, și nu cheltuite sub forma unor ajutoare de stat pentru multinaționale care își repatriază profiturile, cheltuielile statului stimulează economia și au un efect de redistribuire, pompând bani acolo unde e nevoie. Într-o perioadă în care pe fondul crizei provocate de pandemie consumul gospodăriilor a scăzut, majorările salariale, alături de alte cheltuieli, în special în zona de protecție socială, pot duce la păstrarea puterii de cumpărare a populației și stimula consumul, unul dintre principalele motoare ale creșterii economice.

Dacă aceste diferențe sunt atât de vizibile, de ce compară, totuși, Ludovic Orban bugetul țării cu cel al unei gospodării?

Analogia dintre bugetul statului și cel al unei gospodării individuale nu e nouă – ea e adânc înrădăcinată într-o filosofie economică și de guvernare al cărei element central este austeritatea. Din acest motiv, analogia lui Orban nu este doar greșită, ci mai ales e periculoasă.

E o analogie folosită ca armă politică împotriva oricărui demers care înlocuiește obsesia consolidării bugetare cu o paradigmă economică centrată pe investițiile și cheltuielile publice ca principal instrument de relansare și creștere. Pentru că dacă statul este totuna cu o gospodărie individuală, înseamnă că putem ajunge la fundul sacului cu cheltuielile și rămâne faliți. Ceea ce e total fals.

Recomandări

Companiile care beneficiază de pe urma războiului din Ucraina. Cum a ajuns România al doilea exportator de motorină al Kievului

Atât timp cât un stat are suveranitate monetară (așadar, statele din zona euro, care nu pot emite monedă se exclud), singura limită reală este inflația, și nu deficitul bugetar, așa cum lasă să se înțeleagă premierul Orban. Or, în acest moment amenințarea care ne paște este mai degrabă una deflaționistă – în luna iulie 2020, creșterea prețurilor de consum a fost egală cu zero.

Raportul BNR asupra inflației din luna august vorbește despre presiuni “dezinflaționiste ample și persistente din partea cererii agregate”. Pericolul nu e că vom cheltui banii la crâșmă, ci că așteptând ca prețul băuturii să scadă, s-ar putea să ținem banii la saltea până când va falimenta cârciumarul, iar odată cu el firma care îi furniza țuica și livada lui nea Ion care vindea prunele pentru țuică.

Contrar la ceea ce spune Orban, tocmai pentru că suntem într-o perioadă de contracție economică, putem și trebuie să pompăm bani în economie. E fix pe dos decât ar trebui să procedeze o gospodărie. A trata bugetul unui stat ca pe cel al unei familii are un singur efect – sărăcirea populației.

foto: Hepta

Urmărește-ne pe Google News