ComenteazăAUR, partidul lui George Simion, Claudiu Târziu și Călin Georgescu, partidul care a băgat-o în parlament pe Diana Șoșoacă și, alături de ea, a mai dat țării încă 46 de deputați și senatori, crește vertiginos în sondaje. Chiar dacă este singurul partid parlamentar care de la alegerile din 2020 n-a fost încă la guvernare, ascensiunea atât de rapidă ar putea părea inexplicabilă.
Dar nici la alegerile parlamentare nu și-au explicat mulți cum, în timp ce atenția tuturor era concentrată pe lupta strânsă dintre PMP și PRO România/ALDE, AUR venea la finish fix în spatele podiumului.
Un singur institut de sondare a opiniei publice, Sociopol, a vorbit, înainte de alegerile parlamentare din 2020, din timp, despre posibila surpriză pe care o va produce AUR, în râsetele generalizate ale sociologilor oficiali ai televiziunilor. Invizibil în media și, iată, chiar și în sondaje, AUR a intrat în parlament și și-a continuat de atunci creșterea, mult mai vizibil însă. Astăzi, AUR este cotat de către unele sondaje drept al doilea partid în opțiunea de vot a românilor.
Robert Turcescu și alții ca el visau să facă un partid Facebook. N-au reușit. A reușit, însă, George Simion, fără tam-tam prea mare.
Dar ar fi nedrept să spunem că ascensiunea lor se bazează doar pe rețelele de socializare. În timp ce România întreagă, inclusiv presa, stătea închisă în case de teama virusului, AUR umbla literalmente din poartă în poartă, colectând nemulțumirile unui electorat care se simte din ce în ce mai ignorat, mai nereprezentat.
Oamenilor neglijați timp de decenii, care au acumulat, în timp, frustrări enorme, nu le mai pasă prea mult de bălmăjelile din ce în ce mai incomprehensibile care vin de la nivel central. Dacă ei nu există nici pentru politicieni și nici pentru presă, de ce ar mai exista pentru ei politicieni, presă, principii democratice?
Prin acest compost al deznădejdii cronice își aruncă Simion semințele pe care, altădată, le-ar fi lăsat prin tribunele stadioanelor, alături de restul galeriei. Iar ele cresc, hrănind sondaje, orgolii, descătușând frustrările și generând, în cele din urmă, o ură din ce în ce mai vindicativă.
Căci oamenii îndelung dezamăgiți și deznădăjduiți urăsc. Toți ceilalți sunt dușmanii lor. Toți ceilalți, mai puțin cei care-i bagă în seamă. Pe asta se bazează AUR, așa crește de doi ani, alimentând ura, amplificând sentimentul de neputință al alegătorilor. Așa a crescut, cu mai bine de două decenii în urmă, și Corneliu Vadim Tudor.
Diana Ivanovici Șoșoacă este încarnarea feminină a celui care se autoproclamase tribun al neamului. Și, chiar dacă ea nu mai este membră a partidului, admiratorii ei tot cu AUR votează.
Încarnarea ideologică a fostei Românii Mari se regăsește, însă, în mai tot partidul. Și, în ciuda eforturilor de a nu părea extremiști, celor din AUR le mai scapă, din ce în ce mai des, adevărata natură printre postările pline de circ.
Lista neagră
Astăzi, pe pagina oficială de Facebook a partidului, AUR a început să alcătuiască o listă neagră a instituțiilor media. AUR n-a dat decât un nume, dar și-a întărâtat armiile de comentaci să completeze lista. Dacă discuția lâncezea sau nu se diversificau țintele, mai intervenea deputatul Dan Tanasă să canalizeze ura fanilor.
Cumva, drumul AUR se diferențiază de cel al lui Vadim și al României Mari. Vadim a ajuns în parlament promovând antisemitismul, naționalismul cavernos și listele cu dușmani care ar trebui executați. După intrarea în parlament s-a mai potolit, ca să dea bine și în Europa. A marșat mai mult pe anticorupție, subiect care i-a făcut mari și pe alții.
La AUR e invers. Au mers pe sub radar până când s-au văzut cu sacii în parlament și răbufnesc acum, amețiți de valul pe care se află, aburiți de creșterea nesperată pe care o au.
E bine că se întâmplă așa. E foarte bine că iluzia puterii și succesul de fațadă îi fac să-și arate adevăratele intenții.
Este foarte posibil ca astăzi AUR să fie cotat de sondaje ca al doilea partid al României în ceea ce privește intenția de vot. Au, probabil, peste 20% în sondaje. Și vor mai crește.
Doar că alegerile nu au loc astăzi și nu vor avea loc nici mâine. Alegerile, toate, au loc de-abia peste doi ani.
Vor fi doi ani grei, în care oamenii vor avea tot timpul să constate că circul rămâne circ și nu ține de foame și că nu se pot încălzi iarna dând foc ziarelor, televiziunilor și serverelor pe care sunt găzduite site-urile de știri.
Azi, presa a înțeles cam ce o așteaptă dacă partidul lui Simion ajunge la putere. Mâine vor înțelege alții, poimâine alții și tot așa. În doi ani au tot timpul din lume să se prindă până și cei mai naivi dintre naivi.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!